sâmbătă, 20 martie 2010

Terirem


Creştinii într-o vreme atât de mult L-au iubit pe Dumnezeu încât au simţit că toate cuvintele de laudă pe care I le aduc, nu sunt suficiente să exprime tot ataşamentul lor faţă de El. Şi oricât Îl lăudau, şi oricât Îi cântau, simţeau că nu e de ajuns, observau că cuvintele sunt neputincioase să exprime întreaga lor trăire! Aşa că s-au gândit să inventeze un cuvânt necuvânt, o glasuire fără valoare semantică, pe care să o umple doar cu trăire, fără explicaţii raţionale! Aşadar au inventat teriremul, un fel de lerui ler! Şi l-au cântat astâmpărându-şi setea de ai grăi Lui Dumnezeu din inimă! Aşa şi eu, despre aceste sărbători şi zile ce s-au abătut din mila lui Dumnezeu peste mine nu pot să zic decât: TERIREM, TERIRERIREM, TE-RI-REM, TE-RI-RE-RI-REM… (Pr. Ionuţ Margin, Blogul – Un fel de a mărturisi)
via L.D.

2 comentarii:

Diana Maria spunea...

Îţi mulţumesc pentru acest terirem! Îmi aminteşte de privegherile de la Capelă din studenţie, când pe la 2-3 dimineaţa, la priceasnă, grupul de psalţi de la strană cântau acest terirem. Ce frumos era...parcă îndepărta toată oboseala şi aducea în suflet numai pace şi bucurie.
Interesant fragmentul referitor la compunerea acestui cântec. Eu ştiam o altă legendă care spune că Maica Domnului îşi adormea Pruncul cântându-i te-ri-rem.

Ramona spunea...

Cred ca cele doua versiuni nu se deosebesc esential, ca exprima acelasi lucru:)