Viitorul se construieşte după dorinţa sufletului

Ciprian OLINICI

„Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.“ (I Corinteni 7, 24-35)

***

Învăţătura creştină nu este o înşiruire de reguli care să prevadă şi să reglementeze viaţa fiecărei persoane. În multe decizii ale vieţii de zi cu zi, credinciosul poate face paşii încrezători ai libertăţii, dar o libertate privită ca dar, şi nu ca posesie. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi celelalte se vor adăuga vouă“ ne spune Mântuitorul, adică simpla căutare a vieţii veşnice îţi deschide ochii să priveşti lucid viaţa pământească. În căutarea lui Dumnezeu trebuie luată şi decizia alegerii căsătoriei sau intrării în viaţă monahală. Apostolul nu ne dă un set de reguli, pe baza cărora să luăm această hotărâre, ci vorbeşte despre „starea în care suntem chemaţi“. Cu alte cuvinte, în adâncul sufletului este o chemare care nu este altceva decât răspunsul sufletului la căutarea omului. Astfel de decizii nu se iau raţional, implicând calcule omeneşti, prevederea şi construirea viitorului, ci se iau în acord cu dorinţa sufletului, cu ceea ce iubeşte sufletul, şi nu prin ce gândeşte mintea doritoare de putere. Dar acelaşi apostol ne avertizează că decizia luată trebuie asumată, drumul ales devine singurul drum. Dacă regreţi o astfel de decizie, înseamnă că nu ţi-ai ascultat sufletul când ai luat-o. În general, atunci când înăbuşim dorinţa sufletească, iubirea din adâncul nostru, şi ne programăm viaţa, inevitabil ne vom întâlni cu regretul, cu dorinţa de a schimba ceea ce, din păcate, nu mai poate fi schimbat fără a produce răni adânci. Pe de altă parte, dorinţa sufletului în astfel de decizii duce la firescul vieţii, iar dacă încercăm să depăşim naturalul nu facem decât să ne luptăm cu noi înşine, o luptă ce ne poate distruge.