Cuvant de folos duhovnicesc- Cand simtim ca nu mai putem...

Se spune că nu este bine a judeca nevoințele altora după măsurile noastre, fie ele – și unele și altele – mai mari sau mai mici. În conferințele sale, vorbind despre punctele critice ale rezistenței noastre sufletești și duhovnicești, Părintele Rafil Noica pomenește despre catargul de care trebuie să ne ținem până trece vijelia, împotriva căreia oricum nu avem puterea de a mai lupta. Sau, pe marginea prăpastiei fiind mereu, când simțim că nu mai putem, să ne facem un ceai și să ne învelim cu o pătură. Este o mare dovadă de smerire și asta, să acceptăm că suntem depășiți de toate luptele în care ne-am angajat și să căutăm un loc de odihnă, până trece vijelia. Este un cuvânt de folos duhovnicesc primit de la Părintele Sofronie, și confirmat de Sf. Siluan Athonitul, într-o discuție privată între cei doi.

Preluat de aici.