O viaţă goală

Numele lui e Ebenezer Scrooge. Probabil cunoaşteţi personajul din îndrăgita carte a lui Dickens, Colindă de Crăciun. Să ni-l imaginăm stînd în cabinetul doctorului Robert Hemfelt, întrucît bătrînul Scrooge este un exemplu tipic de personalitate codependenţă. Se încruntă sfidător, avînd umerii încovoiaţi - trupul său e veşnic chircit, în spatele biroului, peste registrele cu socoteli, ca şi acum, cînd şade în faţa noastră, pe scaunul capitonat cu piele. Cu siguranţă că nu urmăreşte să impresioneze pe nimeni cu ţinuta lui. Haina groasă de lînă e roasă în coate pînă la ţesătură. S-ar crede că un om cu averea lui ar trebui să apeleze mai des la o spălătoreasă. Chipul rigid şi ascuţit aminteşte oarecum de Frederic March. îşi ţine căciula de blană pe un genunchi şi cu mîna cealaltă bate tactul nerăbdător. Nu va fi o discuţie uşoară.

„Nu văd nici un motiv pentru care trebuie să mă aflu aici“, începe el. „Sunt un om sever, dar cinstit. îmi plătesc taxele şi îmi achit poliţele. Fac economii ca orice om care are puţină disciplină. Dacă oamenii şi-ar vedea de treburi cu aceeaşi corectitudine ca şi mine şi nu şi-ar mai vîri nasul în toate, n-ar mai fi nevoie de închisori şi aziluri pentru săraci. Ar trebui să vă ocupaţi de neisprăviţi şi criminali, nu de mine.“ 

„Oh, domnule Scrooge, dar pe mine mă interesaţi dumneavoastră. Înţeleg că mama dumneavoastră a murit cînd v-aţi născut.“ 

„Într-adevăr, doctore Hemfelt, după cum bine ştiţi. Dar nu a fost vina mea. N-am dorit eu să mă nasc.“ 

„Dar tatăl dumneavoastră v-a acuzat. V-a îndepărtat, lăsîndu-vă, ca să zic aşa, în grija altora, v-a trimis la tot felul de internate şi apoi v-a dat ucenic. Nu-i aşa?“

 „Acuzaţiile lui erau lipsite de temei, dar felul în care a procedat mi-a folosit enorm. Am dobîndit solide cunoştinţe de afaceri de la un mentor pe care nu l-aş fi cunoscut dacă aş fi rămas acasă cu tata. O nenorocire - dacă ar fi să ne luăm după scamatoriile voastre psihologice, de fapt, un mare avantaj pentru mine.“  

„Nu v-aţi căsătorit niciodată.“ 

„Vă daţi seama cum te seacă de bani o nevastă, chiar şi una liniştită?“ '

„Dar nu există iubire în viaţa dumneavoastră. Nu există căldură.“ 

„Eh! Ai vreo garanţie că vei fi iubit dacă te căsătoreşti? Dacă m-aş fi însurat, fără să ştiu, cu o zgripţuroaică? Nenorocire! Sau cu o femeie bolnăvicioasă - toate femeile sînt fragile. Plăteşte doctorii, groparul şi iată-mă tot cum am fost! Fantezia dumneavoastră romantică umbreşte simţul realităţii.“ 

„N-aţi tînjit niciodată după o mîngîiere consolatoare sau după un cuvînt cald? După o simplă emoţie?“ 

Domnul Scrooge se ridică în picioare. Îşi pune pălăria pe cap şi o fixează cu un gest. „Nu, stimate domn, acestea sînt lucruri care ţin de copilărie. Viaţa mea e în perfectă ordine şi sînt mulţumit de ea. Mergeţi şi găsiţi un neisprăvit pe care să-l trataţi sau vreun prostănac care gîndeşte cu inima. La revedere.“ 

Merge spre uşă şi iese în lumina scăzută a unei dupăamieze de iarnă. Numai un miracol l-ar putea salva pe acest om de nefericirea îngheţată a vieţii lui amare. Cu siguranţa, el nici măcar nu se gîndeşte să aleagă dragostea! 

Bietul Ebenezer Scrooge! Pentru dragostea de mamă nu există înlocuitor, iar el nu şi-a cunoscut mama. Cînd tatăl lui l-a acuzat pe micul Ebenezer de moartea ei, de unde putea şti copilul că n-are dreptate? Dacă zice Papa, înseamnă că e adevărat. În mintea fragedă a micuţului, lovită de trăsnetul dublu al pierderii mamei şi al respingerii tatălui, s-a născut ideea că el nu merită să fie iubit. Vorbeam de o viaţă goală: adultul Ebenezer şi-a umplut rezervorul cu lire sterline, fiindeă ele nu dau nefericire si sînt uşor de manevrat. El nu a ajuns să afle niciodată că rezervorul trebuie umplut cu dragoste, nu cu averi. Ebenezer Scrooge este un exemplu clasic de codependent.  

Labirintul codependentei,
Cap. 3, Nevoile afective neimplinite
(pg. 42-44)