Pruncii nu tin minte raul, nu se indreptatesc pe ei, iarta usor, se bucura de ce au, isi taie voia cu bucurie...

"Unde salasluieste Doamne in mine, pentru ca eu nu-l simt? Nu-l simt, dar Cred. Cum a intrat in inima mea? Pentru ca intrarea Lui in inima mea e ca o nastere.
S-a demonstrat ca intre mama si copil exista permanent un cordon ombilical, unul facut din suflet, care nu-l poate taia nimeni, o legatura neintrerupta. Noi, prin Botez, am primit aceasta legatura launtrica cu Dumnezeu.
Ajungi, la un moment dat, sa te simti responsabil de cum se simte Dumnezeu in inima ta, pentru ca Dumnezeu Fiul chiar este acolo, in inima si este mic sau mare dupa cum l-am crescut.
El este in ieslea inimii mele, iar aceasta iesle nu a fost aleasa intamplator ci ea este un simbol al inimii omului - mica, plina de rau (cel din neam in neam si cel lucrat de mine) dar si de bine ( dorinta de bine, frumos, fericire).
In inima noastra sunt ca in iesle, mereu, doua realitati :mizeria pacatului  si prezenta Lui, a Fiului, ca Trup si Sange, alaturi de Tatal si Duhul Sfant.
Ego-ul nostru (adica cumulul de etichete despre noi: femeie/barbat, varsta, profesie, familie, povestea noastra, calitati, defecte, realizari, insuccese etc - cum ne descriem pe noi) nu-l cunoaste pe Domnul. Dar, noi nu suntem numai Ego, suntem si Eu care il stie pe omul launtric.
Totusi, cum il gasesti pe acest Om launtric?
Fiinta mea e dirijata de ce doresc. Principala putere a omului e Dorinta.
Vointa e puterea cu care fac ce doresc.Vointa slujeste Dorinta.
Cel mai adesea eu nu-l doresc pe Dumnezeu. Eu am nevoie de el/il vreau cand doresc ceva si cred ca El ma poate ajuta, adica fac invers, il vreau cand doresc, in loc sa incep cu inceputul = Dorirea Lui. Daca vreau sa-mi schimb viata, degeaba apas invers pe vointa, cand pedala corecta e Dorinta.!!!!!!
Nevoia reala e de al Dori pe Dumnezeu.
Cum pot sa ajung la dorinta de El, la iubirea de El?
Primul pas e sa-L primim.
Experienta noastra de viata, ne ajuta sa intelegem ce este de dorit si ce nu e de dorit, pentru ca in timp, variabil de la om la om, sa pricepem o data, ca tot ceea ce ne dorim nu ne aduce in fapt fericirea ( un sot, casa, masina, servici, statut social, obiecte, excursii etc etc).
De ce fericirea? Pentru ca Fericirea este dorinta fundamentala a Omului, ea sta in spatele oricarei dorinte a noastre, indiferent cum am numi dorinta aceea.
Din fericire, mai avem necazuri si ajungem sa ne intrebam "totusi, exista fericire? ce e fericirea? putem fi fericiti?"
Aceasta dorinta de fericire pusa in inima omului (ne nastem cu ea si nu o pierdem niciodata) e calea catre El.
Pentru ca atunci cand dorim fericirea si renuntam sa o mai cautam in himere, il gasim pe El.
Bun, dar totusi, de ce nu vreau fericirea promisa de El, pentru ca inca suntem in iluzia ca poate ceva - ceva care n-am gasit inca ma va fericii la un moment dat (casnicia, copiii, o bogatie de bani etc etc etc)?
Dumnezeu s-a nascut in inima mea, traieste cu mine, ii e frig, foame, il doare, se bucura, plange, rade cu mine, dar daca eu ajung sa pricep clar ca El acolo si El e singura sansa si Raspunsul la cautarea Fericirii, am intalnirea (in mod sigur- Il intalnesc).
Cum faci?
1. Cauti indrumator= Duhul Sfant, este cel care iti da putere si minte ca sa-l cresti pe Mantuitorul tau in tine si sa-i faci loc pentru ca El sa creasca.
Prima lucrare a Duhului Sfant = iertarea pacatelor.
A doua lucrare a Duhului Sfant = hranirea cu Trup si Sange Sfant.
A treia lucrare = Ne invata.
Cum ma micsorez sa-I fac Lui loc in mine? Prin renuntarea de a ma gandi la mine. Cum sa fac asta?
 Prin chemarea Numelui (Doamne Isuse, Doamne milueste, Doamne iarta, Slava Tie Doamne ...). Daca iti bombardezi gandurile cu rugaciune, te micsorezi..Rugaciune = Gandul se roaga, rosteste Cuvantul, mintea e atenta la ce aude si Inima indrageste cuvantul auzit, rostit in gand. Daca nu poti sa faci aceasta curgere, cere ajutor pentru rugaciune de la El, incalzeste-ti inima cu o carte care iti place.
Tot ce e mai sus este cumva esenta Mantuirii Noastre.

"Cine se va smeri ca Pruncul acesta, acela va intra in Imparatia Cerului"
Tu descresti si ajungi un Prunc. Cum sunt Pruncii?
-dependenti total de Parinti, nu-si pun problema ce mananca, unde dorm etc, ei stiu ca nu pot face nimic si ca El ne creste acum pe noi. Pruncii nu tin minte raul, nu se indreptatesc pe ei, iarta usor, se bucura de ce au, isi taie voia cu bucurie, Pruncul e maleabil. E proaspat, nou, nu are comportamente implantate in creier, e intuitiv, natural, are curajul sa fie el insusi. Cand ai o Trezvie permanenta ai un creier de copil, esti atent permanent, mirat.
In viata, ai timp sa cazi. Ia-ti bucuria sa te ridici. Nu mai fi obsedat de cate ori ai cazut, nu mai numara ca un contabil, numara ridicarile.
Daca cineva a pus in mine o dorinta de fericire atat de imensa, inseamna ca e dator sa mi-o dea."

Fragment din conferinta de aseara de la Serile Talpalari cu Maica Siluana si Parintele Constantin Sturzu, cu tema  Nasterea Domnului in Inima Omului.

Multumesc A, pentru transcriere si atentie.