Cum aş putea să mă port cu colegii mei?

Am şi eu o întrebare pentru Maica Siluana, cum aş putea să mă port cu colegii mei? Acum ceva timp dirigintele nostru ne-a dat un chestionar Eu in ochii celorlalţi, iar ei şi-au spus părerea despre fiecare din clasă, numai că la mine au fost numai jigniri, m-au făcut urâtă, proastă, pestriţată, mistreaţă, furicioasă, tocilară.
Mă simt foarte prost când ajung în clasă, mă aşez în banca mea şi nu vorbesc cu nimeni, nimeni nu vorbeşte cu mine.
Ana
*
Draga mea Ana,
Acum ai trei lucruri de făcut:
Primul să te rogi ca Domnul să te ajute să accepţi tot ce e adevărat în cele spuse de colegii tăi. Să înţelegi că noi, fiecare om în parte, avem şi laturi plăcute şi laturi neplăcute şi întunecate. Unii le ascundem mai bine, alţii nu. Unii ne dăm seama de ele, altii nu. Dar puternic şi fericit este omul care îşi cunoaşte laturile neplăcute, le acceptă, le iubeşte ca pe nişte copii bolnavi pe care îi îngrijeşte şi îi duce la medic, adică la Doamne! Când vezi la tine că faci sau simţi ceva care ar putea fi „mistricios” (nu ştiu ce înseamnă asta, dar o fi ceva) să spui Domnului: „Doamne, uite, eu acum sunt cam „mistricioasă” pentru că îmi e frică, sau sunt furioasă şi nu pot să fac nimic ca să-mi împlinesc nevoile care mă fac să mă înfurii. Te rog, ajută-mă Tu să nu mai fiu aşa. Transformă Tu acest fel al meu de a fi în iubire, răbdare sau ce crezi Tu că e bine pentru mine şi pentru colegii mei!” Şi tot aşa. La Spovedanie să spui despre aspectele tale neplăcute şi să ceri har de la Domnul ca să te vindece.
Al doilea lucru este să-ţi dai seama că ce au spus şi cred colegii tăi despre tine este ceea ce neagă la ei. Ei se simt în ascunsul lor aşa cum te văd pe tine, dar nu au curajul să vadă asta la ei şi proiectează pe tine şi unii pe alţii. Da, poate că nu sunt „tocilari” pentru că sunt leneşi sau ahtiaţi după plăceri mai frivole. Dar le-ar plăcea şi lor să aibă drag de studiu şi să fie apreciaţi ca fiind buni la învăţătură. Și, pentru că nu pot, ştii tu: „vulpea când nu ajunge la struguri, spune că sunt acri”. Aşadar, să înţelegi că oricine spune ceva rău despre tine, are acel rău în mod ascuns. E adevărat că proiectează pe tine mai uşor pentru că te nu te poţi apăra şi ei preferă din laşitate pe cineva mai slab emoţional, dar şi pentru că le oferi un „cui” (adica ai şi tu ceva din acele trăsături) în care să-şi pună oglinda în care se văd pe ei înșiși. Dacă te vei ruga pentru ei şi nu te vei mai supăra, ci îţi va fi milă de ei (pentru că e mai dureros să fii rău, decat „urât”, de exemplu) totul se va schimba. O relație este alcătuită din doi oameni şi ceea ce circulă de la unul la celălat. Dacă tu te schimbi, îţi schimbi atitudinea şi de la tine spre fiecare dintre colegii tăi va circula altceva decât judecata, frica, ura, şi anume: rugăciune, binecuvântare şi înţelegere, relaţia nu va mai fi aceeaşi. Încearcă!
În al treilea rând, şi cel mai important, este să-ţi dai seama că cele ce ni se întâmplă în afară, oglindesc cele trăite de noi înăuntru. Pentru ca viaţa noastră să se schimbe în afară, avem nevoie să o schimbăm înăuntru. Să ne rugăm, să iertăm, să ne iubim valorile şi să învăţăm să ne apărăm punctul de vedere, să binecuvântăm pe cei ce ne urăsc spunând din tot sufletul „ Doamne, binecuvintează pe X, Z !”, să ne spovedim des şi să ne împărtăşim. Rugăciunea şi iubirea ne vor face frumoşi pe dinăuntru şi, această frumuseţe, va străluci şi în afară. Desigur, vor mai fi care să ne invidieze, dar majoritatea oamenilor se bucură când sunt iubiţi, când nu sunt judecaţi şi condamnaţi...
Mă rog Domnului şi Măicuţei Sale pentru tine şi aştept să-mi scrii ce rezultate ai obţinut pe această cale.
Cu drag şi rugăciune,
Maica Siluana