Dumnezeu nu te pedepsește. Nu pedepsește pe nimeni. Acest fel de a ne raporta la El vine din necunoaștere, la sugestia celui viclean care vrea să ne lipsească de iubirea lui Dumnezeu

Din răspunsurile Maicii Siluana

Copila mea iubită,
Dumnezeu nu te pedepsește. Nu pedepsește pe nimeni. Acest fel de a ne raporta la El vine din necunoaștere, la sugestia celui viclean care vrea să ne lipsească de iubirea lui Dumnezeu. Nu El a ales să te naști în familia ta, ci te-a adus la existență ca persoană nouă în clipa zămislirii tale din sămânța părinților tăi. El știa neputința acestora și condițiile în care vei crește și ce vei suferi, dar n-a vrut să te ucidă ca să „scapi de aceste suferințe”. Că altceva decât să te fi ucis nu putea să facă de vreme ce l-a făcut pe om liber și n-a putut să le interzică părinților tăi să se bucure de ce au făcut pentru a veni tu pe lume. Viața e „pe mâna omului”! Dumnezeu doar o ocrotește, o păzește și o conduce spre fericire adâncă dacă cel ce o trăiește vrea.
Dar Dumnezeu a făcut totuși ceva pentru tine: ți-a dat, peste „moștenirea” grea de la părinți, moștenirea Lui prin care poți, în orice condiții, așa cum a făcut-o El când S-a făcut Om, să ajungi la fericire. Dar e fericirea pe care ne-o dă El, fericirea care nu depinde de condițiile exterioare și pe care nu o poate lua nimeni de la noi.
Încearcă, Lina mea, să cauți această fericire. Să o înveți. Se dă și se predă în Biserică și în relație vie cu El. Învață să te rogi și să-I ceri asta. Da, e greu, pentru că lumea aceasta care piere oferă fel de fel de ispite, dar pentru cei ce știu să-și prețuiască suferința și dorul de fericire ieșirea e ușoară.
Cu nădejdea că ajunge la tine gândul și oferta mea, te îmbrățișez și te mai aștept.
Cu drag și rugăciune,
Maica Siluana