Dumnezeu nu va veni în viața mea să-mi transforme fiecare clipă în bucurie, dacă nu-L chem, pentru că nu dă buzna în darul libertății pe care ni l-a făcut

Să ne întoarcem la izvorul bucuriei: Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie lucrează așa cum lucrează inima în organismul nostru: adună sângele plin de toxine și îl trimite la plămâni, îl oxigenează și apoi îl trimite – curat – prin tot organismul. Așa facem și noi în Domnul: ne adaptăm cu toții, din toate colțurile, ne unim cu El în Biserică, Îl sărutăm, Îl primim, Îl mâncăm. Totul este atât de simplu...

Și iar mă otrăvesc de toate otrăvurile din jurul meu, iar mă duc la Biserică, iar mă spovedesc, iar mă împărtășesc, iar primesc Duhul cel Ceresc pe Care Îl cerem, Îl chemăm mereu și mereu. Iată taina meșteșugului bucuriei: să facem din fiecare clipă o epicleză, adică să chemăm Duhul Sfânt. Cu cât îl vom chema mai mult pe Dumnezeu, cu atât El va veni. Dumnezeu vine la chemare. Putem să lăsăm pâinea și vinul pe Sfânta Masă cât vrem noi, nu se transformă singure. Trebuie ca părintele să cadă în genunchi, să ceară venirea Duhului Sfânt, să trimită Dumnezeu Duhul Sfânt peste Cinstitele daruri și peste noi, care suntem acolo, ca să le transforme în Trupul și Sângele Său iar pe noi să ne transforme, să ne învrednicească să-L primim în noi. Tot așa, Dumnezeu nu va veni în viața mea să-mi transforme fiecare clipă în bucurie, dacă nu-L chem, pentru că nu dă buzna în darul libertății pe care ni l-a făcut.

Maica Siluana