N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,Surâd numai acei care suspină,
De n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.
Şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazi
Cu fruntea grea în pulberea amară,
Iar dacă-nvii în zîmbetul de azi,
E c-ai murit în lacrima de-aseară.
Radu Gyr, (1905 - 1975)
4 comentarii:
Foarte frumoasa poezia. Multumim :)
Cu drag:) Mulţumesc şi eu pentru vizită.
FOARTE FRUMOASA POIEZIA!Imi place toata poezia in special ultimele 2 vesrusri, sunt foarte profunde.
Mă bucur că îţi place, Copilule cu ochi căprui:)
Îţi place mult şi mie.
Trimiteți un comentariu