Dorind să te căsătoreşti, ce înseamnă să laşi lucrurile să decurgă de la sine şi ce înseamnă a forţa lucrurile?

Părintele Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideala
(fragmente dintr-o conferinţă)

Casatoria nu trebuie sa fie o preocupare permanenta pentru ca, mai ales la studenţi, lucrul acesta poate sa împiedice studiul. Totuşi, casatoria nu trebuie nici înţeleasa ca ceva pe care sa-l lăsam sa vina, pentru ca Dumnezeu sprijină acţiunea omului, in măsura in care El o vede de perspectiva. Am spus ca putem sa verificam pe prietenul nostru / prietena noastră, mai ales daca nu suntem de la Teologie.

Cum suna telefonul si el / ea întreabă: „Astăzi ne vedem?”, tu poţi spune: „Da - si continui - pe treptele Bisericii Sfântul Nicolae”. O sa vezi, atunci, ca nu mai auzi nimic in receptor, dar după un timp te va întreba: „Unde?” Si tu repeţi: „Pe treptele bisericii sau la poarta bisericii sau poate vrei in biserica? Poate nu-i deschisa la ora aia, mai bine pe trepte”. „Bine, pe trepte”- o sa zică, si imediat ce zice, va începe sa i se învârtă mintea: de ce mi-a dat întâlnire acolo, de ce mi-a zis aşa, de ce mi-a repetat? In cele din urma, de aici vor porni nişte discuţii: «De ce trebuie sa ne întâlnim numai la cofetărie sau numai la statuia nu ştiu cui? De ce sa nu ne întâlnim si la biserica? Nu neapărat in biserica, dar putem face si asta - ne închinam la sfintele icoane si plecam».
Acesta ar fi un mijloc de a verifica, pentru ca cine are frica de Dumnezeu are si respect fata de oameni. Dar noi ce facem? Luam pe soţul nostru sau pe soţia noastră de oriunde, întemeiem o familie, vedem ca nu merge si alergam la biserica cu acatiste, cu rugăciuni, cu intervenţii. De ce sa nu-l studiem / sa n-o studiem de la început, pentru ca nu e nimic mai grav decât sa nu îl ai pe Dumnezeu. Sigur, fiecare in puterea si in forma in care el reuşeşte. Nu toata lumea se poate casatori cu oameni care ştiu îndeajuns cele ale lui Dumnezeu. De aceea, trebuie sa verificam acest lucru din timp. O sa ziceţi: «Bine, dar daca pierd prietenia aceea?». «Daca pierzi prietenia aceea!? Nici o problema, ai pierdut-o mai devreme cu 5-6 ani. Bine ca ai pierdut-o acuma, bine ca n-ai pierdut-o peste 5-6 ani!». «De ce? Pentru ca aşa se verifica?». Omul se verifica. Cu sinceritate îl verificam, pentru ca n-avem voie sa ne periclitam mântuirea, in cazul in care nu putem duce crucea unei casatorii nereuşite.
Poţi sa si câştigi mântuirea, tocmai ducând aceasta cruce, dar e bine sa nu încercam – „ajunge zilei răutatea ei”, ne spune Sfânta Scriptura. Nu putem risca. Daca o fata se căsătoreşte cu un băiat care este beţiv si îl aduce pe calea cea buna, ea va fi „decorata”, „premiata”, „declarata erou”. Dar daca nu reuşeşte, va fi considerata vinovata, pentru ca a ştiut ca este beţiv si a riscat aceasta stare, care in căsătorie este dezastruoasa.
(...)

Dorind sa te căsătoreşti, ce înseamnă sa laşi lucrurile sa decurgă de la sine si ce înseamnă a forţa lucrurile?

A curge de la sine înseamnă a face un acatist pe zi, a forţa înseamnă a face 40 de acatiste pe zi, cu o rugăciune după fiecare condac si icos: „Doamne, in ce ştii ca vreau, eu fiind limitat, Tu care vezi in perspectiva si in folosul meu sufletesc si trupesc, rânduieşte ce e bine”. Asta inseamna a forta, adica a micsora timpul de cunoastere al partenerului cu ajutorul lui Dumnezeu.
Uneori e bine sa si fortam. Am cunoscut cateva fete care au fost curajoase, au fortat lucrurile, s-au casatorit, iar acum casniciile lor merg bine. Adica, au spus negru pe alb ceea ce vor; baietii au prins curaj, au spus si ei ceea ce trebuia sa spuna si s-a rezolvat. Insa altii stateau asa intr-un respect care era deranjant si care se intindea de cativa ani.
(...)
Cineva mai pretenţios in alegerea soţiei nu cumva risca sa-si rateze casatoria, stand prea mult pe gânduri?

E bine sa fii foarte pretentios pentru ca defectele se accentueaza de zece mii de ori in casnicie, iar calitatile se diminueaza de zece mii de ori, si atunci trebuie sa fii foarte pretentios, ca sa ramai cu ceva din idealul tau.
(...)
De ce unii nu-si găsesc niciodată jumătatea, altfel spus, de ce unii nu se pot casatori?

Pentru ca unii n-au jumatate. Dumnezeu a zis si El stie de ce a zis. Nu?
O doamna a povestit ca de la 16 ani pana la 19 ani s-a rugat sa se casatoreasca cu un anumit baiat. La 19 ani, Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si, impotriva vointei parintilor ei si a parintilor lui, s-a casatorit cu el. In noaptea nuntii a constatat ca este epileptic. In urmatoarea luna a constatat ca este schizofrenic. Dumnezeu a randuit ca n-au avut copii si a trebuit sa se desparta de el, dupa mai bine de 20 de ani de convietuire.
O fata se plangea acestei doamne: „Ce sa fac, ca inca nu m-am casatorit”. Doamna i-a spus istoria aceasta si apoi a venit fata la mine si mi-a spus: „Parinte, in viata mea nu mai ma rog sa ma marit. Sa fie cum vrea Dumnezeu, ca El stie mai bine.” Este posibil ca necăsatorindu-te, Dumnezeu să te ferească de cine ştie ce, nici nu ştii. Noi ne rugam: „Doamne, în problema mea, fă ceva în folosul meu, ştii Tu cum!”. Dumnezeu te asculta sau nu te asculta. Daca nu te asculta, stie El de ce nu te asculta. Pentru El filmul este gata. Pentru noi, filmul e in derulare si atunci, El, care stie, te fereste prin aceasta de ceva.
Sigur ca e teoretic ce spun eu, sigur ca e complicat cand trecem la aspectele practice. Tu doresti sa te mariti, timpul trece, faci 24, 32, 36 de ani, intri in panică si spui: ”Vreau sa realizez si eu ceva in viata, sa am si eu copii...”. De acord. Dar trebuie sa faci totul. Daca nu faci totul, nu poti sa verifici vointa lui Dumnezeu. Dupa ce faci totul, atuncea ai verificat. Trebuie sa fii superior ca sa spui asa, sa intelegi asa.

Vă recomad să citiţi şi:
Ce rugăciuni să citesc pentru a dobândi un prieten?
Să nu cerşeşti iubirea, că o ai, şi încă ce minunat o ai!
Rugăciuni puternice pentru căsătorie
Ajutorul venit prin rugăciunea către Maica Domnului