Arme

Ierodiacon Serafim Pantea

Oamenii se războiesc în fel și chip. Unii cu coase și topoare, alții cu puști și rachete, cu pumni și picioare, cu insulte și calomnii, cu minciuni și bârfe, cu manipulări și șantaje sau cu blesteme, farmece și descântece care mai de care mai cu moț decât cele dinainte. În multe feluri se războiesc oamenii. Totuși, oricât de puternic ai fi, oricât de bună și de performantă pușcă ai avea, se va găsi cineva cu un tun mai abitir decât toate armele tale care trage cu proiectile de calibru mai mare, de la distanță mai mare și cu precizie mai bună. Se va găsi cineva care să mânuiască mai bine și să lovească mult mai tare cu același fel de armă cu care lovești tu iar atacul pe care tocmai l-ai lansat repede se va transforma în înfrângere.

De aceea, cei care vor să se lupte se cade să țină cont de un lucru esențial. Un lucru care deși se învață în academiile militare, de foarte multe ori este trecut cu vederea. Niciodată să nu întrebuințezi împotriva dușmanilor tăi arme care pot fi folosite împotriva ta. Să lovești doar cu ceea ce nu-ți poate face rău ție. Orice fel de arme ai fi pus deoparte și în orice fel ai fi învățat să le mânuiești, dacă se pot întoarce împotriva ta, nu valorează nimic în nici o luptă care să conteze cu adevărat. La blesteme să răspunzi întotdeauna cu binecuvântări, la ură să arăți dragoste, în fața tuturor minciunilor și sistemelor de manipulare din lume să pui în față Adevărul gol-goluț, fără schimbare și fără sminteală. Tiranilor și ucigașilor să le răspunzi cu sângele mucenicilor. Fiecărei lovituri peste obraz să-i întorci și fața cealaltă, nedreptăților să le pui înainte răbdarea, mulțumirea și bucuria.

Să poftească dumnealor să se folosească și ei de aceste arme dacă le dă mâna. Să îndrăznească! Să mă iubească mai mult decât îi iubesc eu, să mă binecuvinteze mai mult decât o fac eu și să vestească Adevărul cu mult mai tare decât o fac eu. Oricine crede că are curaj, să încerce! Pentru că orice fel de armă are și recul chiar dacă nu este evident sau cum se mai spune pe la noi, sabia are două tăișuri. Cu ce lovești, cu aceea primești. Rău faci cuiva, ție îți faci mult mai rău. Bine faci, în primul rând ție îți faci binele acela și încă mai mult de atât. Orice fel de armă are putere să schimbe omul care o folosește, să devină parte din el, să-l transforme. De aceea, fiecare să aibă mare grijă pe ce fel de arme pune mâna și cu ce lovește.

Este destul să-și facă apariția o geană de lumină pentru a alunga întunericul. Toate minciunile și toate sistemele care se bazează pe ele, nu pot sta nici o clipă în fața Adevărului. Ca ceara de la fața focului și ca fumul la adierea vântului se risipesc toate, oricât de încâlcite și de meșteșugite ar fi construcțiile lor. La fel cum un castel de cărți de joc riscă să se risipească la orice mișcare neatentă sau la o boare de vânt, tot așa sunt cei care stau împotriva noastră. De aceea nu se cade niciodată să apărăm Adevărul prin minciuni și prin scorneli. Asta ar însemna că nu mai suntem sinceri și odată ce ne apucăm de scorneli foarte ușor ne vom vedea luați de valuri. De multe ori grea este întoarcerea din valuri mai cu seamă pentru că devine dificil să-L mai vezi pe Cel care te apucă de mână să-ți spună „pentru ce te-ai îndoit puțin credinciosule?” și „îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”.

Le spune Pavel, apostolul, galatenilor că „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția”. Toate acestea izvorăsc din Duhul lui Dumnezeu care lucrează în noi. Prin urmare nici una dintre acestea nu va putea fi folosită împotriva noastră pentru că oricine le întrebuințează, devine prieten al lui Dumnezeu iar prietenul prietenului meu, este prietenul meu. Adevărata luptă nu este pentru uciderea celor care ne stau împotrivă. Adevărata luptă este pentru a aduce pe tot omul la cunoașterea Adevărului și la Viață. Nicio armă care nu ne ajută să facem acest lucru nu are valoare nici cât colbul din drum.