Gândurile sunt anchetatorii care ne şoptesc cele rele

Din ''Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu dupa mărturiile sale şi ale altora'',
 Editura Christiana, Bucuresti, 2007


- Cum să fac, Părinte, pentru a nu-mi mai pune nădejdea în oameni, ci în Dumnezeu, sau cum să lupt cu aceasta slăbiciune a sufletului de a fi sprijinită omeneşte?


Părintele a tăcut cateva clipe şi apoi, pierzandu-şi privirea într-un trecut îndepărtat, a spus:

- Eram în cea de-a doua detenţie, torturat de multă vreme, fizic şi psihic. Nu mai ştiam nimic de familia mea. Mi se repeta mereu însă că soţia mea m-a părăsit şi a divorţat de mine. Că Andrei, copilul meu, mă urăşte şi spune că-i este ruşine cu un astfel de tată. Că elevii de la Seminar mă blesteamă ca le-am stricat viitorul. ''Toţi te-au părăsit, chiar nu întelegi…?!'', îmi spuneau. Zi de zi îmi repetau asta. Şi veneau cu dovezi, încât părea adevărat… La un moment dat, mintea mea nu a mai putut şi a cedat. Eram aproape de nebunie. Mă simţeam părăsit de toţi. Într-o noapte, cu ultimele puteri am chemat-o pe mama mea: ''Mamă, mamă, oare şi tu m-ai părăsit…?!''  Mama mea fusese o femeie foarte credincioasă, un chip de sfântă laică. Iar în noaptea aceea mama mi-a apărut în vis. Însă avea chipul întunecat şi trist, cum n-o văzusem niciodată. Ea era mereu luminoasă. Şi m-a certat: ''Cum ai putut să crezi că te-am părăsit?!''  M-am trezit şi am înţeles că acea descurajare şi îndoială a mea era un păcat. A doua zi, aşa a rânduit Dumnezeu, a venit soţia la mine. I se dăduse vorbitor. Şi atunci am aflat că toata lumea ma iubea, era alături de mine, şi ea, şi copilul, şi elevii mei. Răul fusese doar în mintea mea. Aşa şi acum. Gândurile sunt anchetatorii care ne şoptesc cele rele.
Mai târziu am înteles că nu nădăjduirea în oameni era un păcat, aşa cum gândeam eu, ci îndoiala. Că viaţa în Hristos înseamnă şi că aproapele este alături de noi, cu puţinul ori cu bogăţia sa sufletească, ca un om. Că gândurile de părăsire, de îndoială, erau niste anchetatori mincinoşi. Şi poate, mai ales, că tăria dragostei este nădejdea.