Dumnezeu nu Se lasă batjocorit

sursa

Uneori mă întreb dacă la Facultatea de jurnalism nu se predă cumva un curs de batjocorire a credinţei românilor, a credinţei bunicilor, a moşilor şi strămoşilor noştri. Sau poate există o lege nescrisă care spune că dacă vrei să ajungi în ''vârf'' e musai să-ţi baţi joc de cele sfinte, de credinţa mamei, a bunicii, de inocenţa copiilor. Trăim deja în plin Fenomen Piteşti generalizat.
Nici un alt popor nu îşi bate joc de credinţa lui aşa cum face o parte din poporul român căruia-i miroase urât România creştină. Italienii nu-şi bat joc toată ziua de catolicism, musulmanii nu-şi iau în râs credinţa, nici evreii, nimeni nu face asta.

Aceia nu sunt jurnalişti adevăraţi. Atâta ură şi răutate pot izvorî din inima unui om!? Nu mai e vorba de ateism aici, ci de ceva demonic. 

Milă mi-e de oamenii aceia care luptă împotriva Iubirii. Greu răspuns vor da la Judecată.

***

Nu, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.

''O doamnă în jur de 40 de ani era revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau şi stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în şir, în ploaie, în frig. De aceea a venit cu gând vrăjmaş la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înţelege, şi a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului şi cu o mână a zgâriat cu unghiile moaştele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioşi. Când a venit la unul din duhovnicii de la Patriarhie, i-a spus, ascunzând fapta sa: ''Părinte, am fost la toţi doctorii; am o boală foarte rară- îmi curge sânge din buricele degetelor''. Acesta i-a făcut dezlegări, apoi s-a mai liniştit; era foarte agitată. I-a explicat că trebuie să se spovedească, să ţină post, şi atunci femeia a strigat: ''Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile!'' Apoi s-a vindecat. (Familia ortodoxă, Nr. 9)