Maica Siluana
Conferinta 26 martie 2013: Arme care nu ucid: postul si rugaciunea
Terenul luptei duhovnicesti: creatia
Dumnezeu le-a facut pe toate bune foarte.
Ce loc are răul, atunci?
Relatia dintre lumea creata si Dumnezeu este energetica.
Răul este o boala a binelui. Este alegerea îngerilor si a oamenilor de a se spune Nu harului îndumnezeitor, de a se împotrivi Darului lui Dumnezeu.
Îngerul a căzut prin mândrie, omul a căzut prin înșelare.
Pacatul este refuzul darului lui Dumnezeu, este moarte.
Pacatul stramosesc: moriciunea mea, carnea mea care nu poate face voia lui Dumnezeu.
Prima arma impotriva pacatului: acceptarea faptului ca in mine este neputinta de a face binele si sa multumim lui Dumnezeu.
Campul firii mele este bolnav.
Prin botez pacatul stramosesc este omorat, in sensul ca nu mai sunt neputincioasa in a ma conecta la Har.
Botezul insa nu e magic.
Legea pacatului este inca in trupul meu. Viata care vine de la parintii mei este viata mortii din trup.
Prima lucrare a Domnului in mine e intruparea Lui in carnea si trupul meu.
Apoi moartea poftelor mele. Hristos vine si moare impreuna cu mine.
Apoi vine Invierea.
Toate astea se lucreaza in mine.
Lupta mea este una pentru viata.
Scopul postului: flamanzirea, adica aducerea aminte in constiinta a faptului ca sunt slab si neputincios. Flamanzirea prin post ma aduce in starea de slabiciune. In aceasta stare ispititorul vine si-mi aduce solutii.
Nici nu e nevoie sa insiste foarte mult pt ca in trupul pacatului nostru sunt multe mecanisme de obtinere a starii de bine.
Mantuitorul respimge ispita si aduce si solutia: tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu: iubeste, iarta, mananca Trupul meu. Sa ma hranesc cu aceste solutii: cu binecuvantarea, cu iubirea, eu mestec astea si ma deschid lucrarii lui Dumnezeu.
Rugaciunea ca arma
Rugaciunea legata de post este cea in care ne aparam de lucrarea dracilor care fac din noi ceea ce vor ei. Postesc de imprejurarile care ma duc in ispita.
In lupta cu gandurile, rugaciunea este arma. Il chem pe Dumnezeu si El lucreaza lupta.
O ultima arma este rugaciune ca rabdare si contemplare. Sunt atent la starile mele si i le arat lui Dumnezeu nu sunt atent sa nu mai am stari.
Orice vine eu accept si ii arat lui Dumnezeu.
Ca sa pot sa lupt impotriva gandului indur umilinta in trup. Privesc ce e in mine si privind-o nu ma mai identific cu asta. Il chem pe Dumnezeu in asta.
Iti pui pofta in cui si o contempli.
Dar apoi vine furia... Ca ... Aceasta furie o rabd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu