Prima lectie in masina a fost azi. Instructorul e un om calm, nu striga, vorbeste lin si bland. Asta e bine.
Dupa aproape o ora la volan:
- Deci, dupa ce am depasit si am semnalizat stanga, semnalizez dreapta, asa cum a facut cel din fata mea (care tocmai revenea pe banda dreapta dupa depasire)?
- Da, deja de cinci ori am spus pana acum.
- O, dar eu pur si simplu nu v-am auzit!
- E ok, o sa auzi mai multe de acum inainte, ca la inceput e mai greu sa fii atenta in atatea directii. Am avut un cursant care mi-a spus ca abia dupa a saptea sedinta de condus a observat ca eu ii si vorbesc.
No, cam asa a fost. :)
Aseara, ca sa-mi fac curaj, am recitit fragmentul despre Cum am invatat sa conduc, din cartea lui Dan Puric, Despre omul frumos.
Azi il voi reciti. Sa-mi fac curaj si pentru maine. Si pentru momentul cand voi invata sa parchez si altele, multe, multe alte chestii...
5 comentarii:
Domnul sa ajute, draga mea!Desi mi-a fost foarte greu sa invat soferie, si unele lucruri inca nu le stiu si le evit (parcarea cu spatele), in ceea ce priveste atentia distributiva am simtit ca sofatul ma ajutat mult. Acum vad lucrurile altfel, parca din mai multe perspective deodata.
Domnul sa ajute, draga mea!Desi mi-a fost foarte greu sa invat soferie, si unele lucruri inca nu le stiu si le evit (parcarea cu spatele), in ceea ce priveste atentia distributiva am simtit ca sofatul ma ajutat mult. Acum vad lucrurile altfel, parca din mai multe perspective deodata.
Draga Dana, nu mi-am inchipuit ca e atat de greu...
Multumesc de gandul bun.
Ramona, curaj si putere sa poti ispravi ce-aiinceput! Eu nu am curajul sa fac scoala desi mi-ar placea. Nu sunt pentru sofat! :)
O zi faina!
Multumesc, draga Corina. Sa dea Domnul.
Mi se pare ca as invata o limba straina.
O zi frumoasa iti doresc, cu pace si liniste.
Trimiteți un comentariu