Pentru că rugăciunea era foarte importantă pentru tatăl lor, în consecință a devenit importantă și pentru ei

sursa imagine

Fragment din conferința Despre rugăciune a părintelui arhim. Joachim Parr din New York, USA, ținută la Măn. Optina, Rusia, 2014

Traducere: Alina Nistor

Haideți să vă povestesc ceva care să vă învigoreze viețile de familie.

În ultimii 3 ani, acolo unde este mănăstirea noastră, în munții de lângă New York, avem un vecin minunat. El și soția lui sunt căsătoriți de 30 ani. Au 8 copii împreună. Și 6 nepoți. Unul din monahii noștri îi cunoaște pe ambii de pe vremea când erau colegi la aceeași școală. Școala era într-o altă zonă din New York, departe de mănăstire, și nici unul dintre ei nu știau că el este monah și nici părintele nu știa că ei locuiesc chiar peste drum de mănăstire. Nu-mi amintesc exact cum s-au reîntâlnit, la piață sau în altă parte. Tatăl este șofer de camion, călătorește în toată țara. Sunt catolici, nu sunt ortodocși. Dar Domnul lucreaza asupra lor ... deci rugați-vă ....

Părintele de la noi l-a invitat pe tată să vină la privegherea de sâmbătă seara. Și după ce l-a invitat, m-a întrebat:

”Părinte, pot să-l invit la noi la priveghere?”.

L-am întrebat: ”Crezi că asta este cea mai bună primă întâlnire cu ortodoxia? Slujbele sunt lungi, se stă în picioare.... slujbele catolice sunt scurte ... Știi, s-ar putea să fie cam prea mult pentru el.”

Și specific pentru un călugăr : ) , mi-a zis: ”Părinte, dar deja l-am invitat la noi. ”.

 I-am zis: ”Păi ce rost mai are să-mi ceri binecuvântarea acum?” : ) .

Omul a venit împreună cu fiul lui care are 16 ani. Eu nu știam cine sunt, au stat la slujbă, iar la sfârșit părintele l-a adus la mine și am făcut cunoștință.

L-am întrebat pe băiat: ”Slujba a fost cam lungă, nu-i așa?”.

El, vrând să arate că e bărbat adevărat, a răspuns: ”A, nuu, nu chiar așa.”

I-am zis: ”Noi stăm în picioare tot timpul la slujbe, nu ești obosit?”.

”Nu, e în regulă”, a răspuns.

L-am întrebat pe tatăl lui: ”Cum anume ai reușit să aduci un băiat de 16 ani să vină la biserică și să stea în picioare timp de 3 ore la o slujba despre care nu știe absolut nimic?”.

Acum ascultați cu atenție ce a urmat.

Băiatul a zis: ”Aa, aceasta este sâmbăta mea alături de tata.”

L-am întrebat: ”Ce vrei să spui?”

A răspuns: ”Fiecare dintre noi, cei 8 frați, avem parte de o sâmbătă cu tata, periodic. Și în acea zi, orice are tata de făcut, îl însoțim. Nu contează ce face, important e că suntem cu el în acea zi.”

M-am gândit: vă puteți imagina pe copiii voștri spunând astfel de lucruri despre voi?.... ”Nu contează ce face tata, că muncește sau altceva, atâta timp cât sunt cu el.... îl iubesc foarte mult. E rândul meu, azi, să fiu cu el. ”

Am vorbit apoi din nou cu tatăl. Venise din nou să ne ajute cu ceva la ferma mănăstirii, pentru că noi nu ne pricepem la treburi din astea .... ne pricepem să stricăm fiecare utilaj pe care îl avem, să facem totul cât se poate de greșit și de aceea chemăm vecinii în ajutor. Suntem cu toții ”oameni de la oraș.”

Deci a venit să repare ceva. Și l-am întrebat: ”Cum reușești să-ți motivezi copiii să se roage și să meargă la Biserică?”. M-a întrebat: ”Ce vrei să spui?” . ”Adică, ce le zici?”. ”Nu le zic nimic. Suntem o familie. Ne rugăm. Nu le-o cer niciodată. Pur și simplu o facem cu toții. ” Îl întreb: ”Vă rugați zilnic?”. Și ce răspunde el? ”Bineînțeles.” Îl întreb. ”Vă duceți la Biserică duminicile?”. ”Da, cu toții mergem.” Îl întreb: ”Dar cei 2 copii ai tăi care sunt căsătoriți?”. ”Vin și ei împreună cu noi la Biserică duminica. Cu tot cu copiii lor.” Am zis: ”E absolut uimitor!”. A zis: ”De ce?”. L-am întrebat: ”Cum faci să păstrezi atmosfera de rugăciune în familie?” Amintiți-vă că v-am zis că e șofer pe camion, câteodată conduce 4-5 zile în continuu, 12 ore pe zi, și, când e acasă, mai are vreo 12 -15 mile de condus până la Biserica catolică. Această biserică e deschisă 24 ore din 24 și credincioșii de acolo se înscriu pe liste pentru a veni să se roage câte o oră - 1 oră și jumatate, pe rând, toată noaptea. Deci dacă el pleacă la 4.30 dimineața spre serviciu, el vine la biserică de la ora 02.00 dimineața și face rugăciune înainte de a pleca mai departe la serviciu. 

Am fost foarte impresionat de dragostea lui pentru viața duhovnicească. Nu le vorbea despre rugăciune copiilor lui, se ruga împreună cu ei, se ruga pentru ei și ei se rugau împreună cu el. Așa au învățat să se roage. Pentru că rugăciunea era foarte importantă pentru tatăl lor, în consecință a devenit importantă și pentru ei. Au venit cu toții de Crăciun la mănăstirea noastră. După slujbă au stat și la masă, până la sfârșit. Am stat vorbă cu ei și eu glumeam cu soția. I-am zis...știți cum sunt femeile, vor să conducă totul, casa, totul, le spun tuturora ce trebuie să facă ...deci i-am zis soției:  ”Cine este șeful în casa voastră? Tu sau Tony?”. Ea a zis: ”Domnul este, părinte. Iar soțul meu este ascultător față de Domnul iar eu îi sunt ascultătoare lui.” Băiatul cel mai mare, de 28 ani, a venit într-o sâmbătă să-și ajute tatăl care ne ajuta pe noi. L-am întrebat: ”Cu trei copii acasă, nu ai suficientă treabă, mai vii să ne ajuți și pe noi?”. El a zis: ”Oh, asta e sâmbăta mea alături de tata.” L-am întrebat: ”Încă mai vii sâmbăta să o petreci cu tata?”. A zis: ”Voi veni până la sfârșitul vieții mele.”

Așa e că v-ar place ca fiul vostru să spună: ”Aștept să vină ziua pe care să o petrec cu tata”, ”Abia aștept să petrec o zi cu tatăl meu.” 

Aceasta se va întâmpla dacă îți petreci viața alături de Domnul.

Conferința Video o găsiți pe youtube la adresele:

https://www.youtube.com/watch?v=Wmqv87-BSac , partea 1

https://www.youtube.com/watch?v=zaqDJqjtEWc , partea a2a

https://www.youtube.com/watch?v=So7SIJzOQf4 , partea a3a