O femeie, când îi greoaie, îi însărcinată și când îi vine timpu ei să nască după patruzăci de săptămâni, prima femeie, ori bărbat care vine în casa la ie și ie-i născută din noaptea aia și o întreabă: „Ce ț-ai născut?” „ O sărăcie de fată.” Ala cuvânt îl dă mă-sa și tăt sărăcie rămâne. Naște altă femeie și iară vine ala și primu cuvânt o întreabă: „Ce ț-ai născut?” „On tălhari de ficior.” Primu cuvânt mama l-o blăstămat, nu alțî. Cu cuvântul ala l-o băgat în fundu pământului și-n lucrurile cele mai rele. Mama care l-o născut și pă ficior și pă fată.
Așe că mama copilului și mama copilei n-o trăbuit să zâcă aiesta cuvânt. I-o fost voie să zâcă: „O drăguță de fată”, „On ficior mândru și frumos s-o născut și-i bine.” Că vorba mamii să prinde ca rășina. (Pleșa Ioan a Osului, n. 1903, Mărișel-Costești)
Maria Ioniță – Cartea vâlvelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu