Și de aș munci precum un sclav în bucătărie și aș face zeci de feluri de mâncare, de aș aranja masa perfect – precum un expert, dar dragoste nu dăruiesc, nu sunt decât un alt bucătar.
Și de aș colinda pe cei orfani, aș hrăni un întreg azil de bătrâni și le-aș dărui toată averea mea, dar dragoste nu dăruiesc, nimic nu-mi folosește.
Dragostea nu se dă numai la cei ce sunt în măsură să o ofere la schimb, ci se dă celor ce nu o pot returna.
Dragostea își așteaptă soțul cu un surâs pe față. Dragostea se oprește din gătit pentru a-și asculta copilul. Dragostea se oprește din decorat pentru a-și suna părinții. Dragostea nu pizmuiește casa vecinului, nu se laudă cu porcul din coteț și nu se fălește cu bradul frumos împodobit.
Dragostea ascultă fiecare colindător, nu se mânie când cei mici sparg globurile, nu vorbește urât și nu gândește răul.
Dragostea nu se bucură atât când masa e încărcată cu bucate alese, cât se bucură când casa e plină de oameni dragi.
Dragostea știe că trecerea dintre ani nu înseamnă festival de artificii și gălăgie, ci rugăciune de mulțumire pentru bucuriile ce au trecut și pentru binecuvântările care vor veni.
Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.
Tableta se va strica, bijuteriile se vor pierde, hainele se vor demoda, dar dăruind dragoste vom dăinui.”
Mihai-Alex Olteanu
Sursa: Doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu