În Biserica noastră o recunoaştem pe Presfânta Fecioară ca Maica noastră [...] Dacă citiţi Evanghelia cu atenţie, veţi vedea că ea a fost cea care a spus: „Măreşte sufletul pe Domnul”. Veţi vedea că atunci când Domnul a ales-o, El a trimis pe Arhanghel la ea, şi că, de îndată ce a auzit cuvintele acestuia, ea a spus: „Iată roaba Domnului.” Ea nu s-a împotrivit voii lui Dumnezeu.
Aşadar,
În primul rând: de vreme ce ascultarea faţă de voia lui Dumnezeu este o chestiune extrem de importantă pentru noi, Maica Domnului este un arhetip în ochii noştri.
În al doilea rând: Sfânta Fecioară a fost teribil de calomniată pentru că a avut un fiu deşi era necăsătorită. De aceea, dacă o femeie este acuzată astăzi, Sfânta Fecioară stă alături de ea ca o mamă şi o sprijină în toate greutăţile.
În al treilea rând: noi grecii, care am fost de multe ori refugiaţi, ne amintim că Maica Domnului L-a luat pe Pruncul Hristos şi a căutat refugiu în Egipt.
În al patrulea rând: multe femei îşi pierd copiii care sunt ucişi în războaie sau în alt mod în floarea tinereţii. Şi Maica Domnului a trecut prin această durere, printr-o tragedie şi mai mare. Căci ea şi-a văzut Fiul fără păcat, cu totul nevinovat, pe Cruce.
În al cincilea rând: când a rămas singură şi nu avea unde să meargă (pentru că ea nu a avut alţi copii), a fost încredinţată în grija altcuiva, a ucenicului care a luat-o în casa lui. Şi nouă ni se poate întâmpla acest lucru uneori, când îmbătrânim. Cu alte cuvinte, întreaga ei viaţă a urmat un anumit curs, întocmai ca viaţa fiecărei fiinţe umane.
Acum, prietenii mei, am să vă spun ceva. Nu spuneţi oare: „Frate, roagă-te pentru mine!” „Soră, roagă-te pentru mine!” atunci de ce să nu spunem „Maica Domnului, roagă-te pentru noi!”
Atunci cineva din public s-a ridicat în picioare şi mi-a spus: „Dar ea este moartă”.
Iar eu i-am răspuns: „Oh, vă rog să mă iertaţi! În Biserica noastră credem în Înviere!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu