Nu râvni foarte ca toate dorințele tale întotdeauna să se împlinească și pururea să fie după voia ta – acest lucru nu este în puterea omului, ci întru aceea a lui Dumnezeu. Una este voia lui Dumnezeu și alta este voia ta, iar gândurile Sale sunt altele decat ale tale, nefiindu-ți în putere să cunoști și să înțelegi dumnezeieștile gânduri. Iată de ce nu se cade să te mâhnești pentru dorințele neîmplinite și se cuvine ca toate să le lași în seama Domnului. „Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului” (Psalm 54, 25).
Nu fii împuținat cu sufletul și nerăbdător, dorind ca toate să se împlinească îndată după voia ta. Cu mult mai bine este ca întru liniște și răbdare să te rogi lui Dumnezeu, lăsându-le pe toate în voia Lui. Nu cere împlinirea grabnică a dorințelor tale – nu oricare dorință este bună și nici toată împlinirea lor nu este folositoare. Poți afla care din dorințele tale sunt după voința Domnului prin așteptare îndelungată și prin rugăciune sârguincioasă. Dacă este dupa voia Domnului, El îți va da degrabă, însă de nu va fi voirea ta după sfânta Sa voie, Dumnezeu va împiedica și va ține dorința ta neîmplinită tocmai pentru folosul tău, făcând aceasta cu iconomia întru care El binevoiește. Iar tu, fie că Domnul îți dă, fie că nu îți dă, pe toate primește-le cu mulțumire întru smerenia inimii.
Nu tânji către ceva cu nesimțire și fără răbdare, ci toate le săvârșește bine cumpănit. Toate sunt mai folositoare și mai cu temei când se dobândesc întru înțelepciune și răbdare. Dacă toate s-ar împlini de îndată după dorința ta, niciodată nu ai putea ajunge la cunoștința neputinței tale, niciodată nu ai câștiga nimic pentru folosul sufletului tău, ci pe toate le-ai săvârși împotriva acestui folos.
Iată de ce, Atotvăzătorul Dumnezeu, miluind și cruțând făptura Sa și îngrijindu-se de folosul fiecăruia, nu îți dă totdeauna după voia ta, ci foarte adesea împotrivă, spre călăuzirea ta, ca tu, înnoindu-ți cunoștința slăbiciunii tale, să nu fii împuținat cu sufletul, ci smerit, plin de răbdare și umilință.
Domnul, ca un adevărat Tămăduitor, spre a vindeca sufletul nostru, adeseori rânduiește și plinește împotriva dorințelor noastre, cufundându-ne astfel în mâhnire pentru ca noi să căutăm mângâierea cea nemuritoare și veșnică întru El – Dumnezeu Domnul. Această întristare și mâhnire este pentru scurtă vreme, iar acea mângâiere este întru vecii cei nesfârșiți. Dar ce câștig ai avea de ți s-ar înfăptui toate dorințele, iar tu ai mânia pe Dumnezeu în toată vremea? Ce dobândești de ți s-ar împlini toate dorințele tale, iar tu însuți ai rămâne cu totul înstrăinat de harul lui Dumnezeu? Cu adevărat nimic!
Cu câtă mulțumire vei răbda amărăciunile trimise asupra ta de Domnul prin neîmplinirea dorințelor tale, cu atât mai multă mângâiere vei primi de la El mai apoi, căci este scris: „Doamne, când s-au înmulțit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu” (Psalm 93, 19).
Așadar, nu te umple de amărăciune pentru vreo durere de felul acesta îngăduită de Dumnezeu, ci primește cu mulțumire acest leac rânduit sufletului tău. Mai bine înduri aici o durere mică decât mai apoi să te mâhnești veșnic, căci mai bine este să pătimești aici decât dincolo. Cu totul de plâns și de jelit este cel care întru multe greșind, pururea tânjește ca toate să fie după a lui dorire. Cunoaște că împotriva voii lui va suferi în viața viitoare.
Dumnezeu miluind si cruțând făptura Sa și dorindu-ne nouă tot ce-i mai bun, adeseori ne trimite aici durere și strâmtorare. „În lume necazuri veți avea” (Ioan 16, 33) spune Domnul. El voiește ca noi să nu ne înecăm în desfătările pământești, ci să răbdăm necazuri, pentru ca, cu mai multă osârdie și izbândă, să ne înălțăm către El și la El acolo să ne învrednicim de bucuria și veselia veșnică.”
Sf. Dimitrie al Rostovului
Sursa http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=invatatura&id=55
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu