Am scris, mai demult şi cu foarte mare drag – despre inteligenţa emoţională. Este un subiect care mă pasionează şi care m-a făcut să pot spune şi despre mine că… sunt inteligentă! 
Lăsând gluma la o parte, inteligenţa emoţională este o componentă extrem de importantă a vieţii noastre.
De aceea, atunci când am intrat în posesia cărţii Inteligenţa emoţională la locul de muncă am lecturat-o din scoarţă în scoarţă. Sincer, mie mi s-a părut destul de firesc tot ceea ce se scrie Paz Torrabadella acolo. În acelaşi timp, am conştientizat faptul că prea puţini se folosesc, cu adevărat, de inteligenţa lor.
Deşi e, în principiu, adaptată situaţiilor de la locul de muncă, cartea expune exemple pentru mare parte din viaţa noastră. Şi pune accent pe faptul că, oriunde ne-am afla, în orice moment, în compania oricui, trebuie să ne simţim bine în pielea noastră. Să fim caracterizaţi de simplitate, curaj, libertate. Aceste trei cuvinte cheie sunt şi cele care structurează, plăcut, cartea.
Deşi e, în principiu, adaptată situaţiilor de la locul de muncă, cartea expune exemple pentru mare parte din viaţa noastră. Şi pune accent pe faptul că, oriunde ne-am afla, în orice moment, în compania oricui, trebuie să ne simţim bine în pielea noastră. Să fim caracterizaţi de simplitate, curaj, libertate. Aceste trei cuvinte cheie sunt şi cele care structurează, plăcut, cartea.
În prima parte, se vorbeşte despre simplitate.
Despre bogăţia noastră interioară, care e mai valoroasă decât banii ce
îi avem… sau nu. Trebuie să muncim nu doar ca să supravieţim, ci şi ca
să ne simţim unici şi vii!
Pentru a ne ridica din pat, în fiecare dimineaţă, avem nevoie de motive. Salariul nu e unicul scop care ar trebui să ne impulsioneze să mergem la muncă. Trebuie să găsim un sens pentru ceea ce facem, să înţelegem că munca noastră foloseşte la ceva. Trebuie să ne acceptăm noi pe noi, pentru a scăpa de frustrări, de inerţie, de nesiguranţă.
Există cazuri în care nu suntem în stare să acceptăm eşecul dar, culmea, sunt şi momente în care nu acceptăm că avem o contribuţie deosebită la o reuşită. Laudele ne incomodează. Şi, totuşi, recunoaşterea propriilor calităţi este un prim pas spre a le folosi şi a avea satisfacţii de pe urma lor.
De multe ori, pentru a câştiga o bătălie, ori pentru a face o lucrare de top, trebuie să ne bazăm pe intuiţie. Să fim cu inima deschisă, să presimţim care e drumul pe care trebuie să-l urmăm. Să punem suflet.
Pentru a ne ridica din pat, în fiecare dimineaţă, avem nevoie de motive. Salariul nu e unicul scop care ar trebui să ne impulsioneze să mergem la muncă. Trebuie să găsim un sens pentru ceea ce facem, să înţelegem că munca noastră foloseşte la ceva. Trebuie să ne acceptăm noi pe noi, pentru a scăpa de frustrări, de inerţie, de nesiguranţă.
Există cazuri în care nu suntem în stare să acceptăm eşecul dar, culmea, sunt şi momente în care nu acceptăm că avem o contribuţie deosebită la o reuşită. Laudele ne incomodează. Şi, totuşi, recunoaşterea propriilor calităţi este un prim pas spre a le folosi şi a avea satisfacţii de pe urma lor.
De multe ori, pentru a câştiga o bătălie, ori pentru a face o lucrare de top, trebuie să ne bazăm pe intuiţie. Să fim cu inima deschisă, să presimţim care e drumul pe care trebuie să-l urmăm. Să punem suflet.
Curajul. Deşi nu conştientizăm prea des, suntem responsabili
pentru ceea ce gândim, pentru felul în care ne simţim. De multe ori, nu
suntem bine, dar continuăm, din inerţie, să ne afundăm în rău. Ne e
teamă de schimbare. Nu avem curajul de a înfrunta noul. Necunoscutul.
Poate că, schimbând traseul, nu mai suntem aşa cum ne ştiu alţii. Nu mai
purtăm măşti. Dar, suntem noi înşine, iar ăsta e mare lucru!
În viaţă, trebuie să avem obiective. Trebuie să ne antrenăm pentru a fi mai buni – pe termen lung. Trebuie să ne trăim timpul, nu doar să îl consumăm. Pentru asta, e indicat să ne preocupăm şi de lucrurile simple. Pentru că, de multe ori, mărunţişurile dau culoare vieţii noastre. Apoi, trebuie să fim receptivi la emoţiile celorlalţi. Să ştim, să afăm, să intuim cine sunt şi ce vor cei din jur.
În viaţă, trebuie să avem obiective. Trebuie să ne antrenăm pentru a fi mai buni – pe termen lung. Trebuie să ne trăim timpul, nu doar să îl consumăm. Pentru asta, e indicat să ne preocupăm şi de lucrurile simple. Pentru că, de multe ori, mărunţişurile dau culoare vieţii noastre. Apoi, trebuie să fim receptivi la emoţiile celorlalţi. Să ştim, să afăm, să intuim cine sunt şi ce vor cei din jur.
Libertatea este dreptul
şi responsabilitatea de a fi noi înşine. De a ne personaliza munca. Şi
de a încerca, mereu, ceva diferit. De a accepta nenorocirile trecute şi
de a reuşi o conviţuire cu ele.
Nimic nu-i uşor. Dar, ne putem crea ţinte. Pe care să ni le dorim să le atingem. Un obiectiv de bază este acela de a fi noi, căci prin muncă ne dăruim nouă înşine. Dacă vrem să ne iubim îndatoririle, trebuie să le realizăm cu plăcere. Să ne bucurăm de munca pe care o facem. Atunci când avem satisfacţii, putem da randament şi suntem dedicaţi.
Trebuie ca, în tot ceea ce construim, să creştem constant. Să ne maturizăm. Să învăţăm din experienţă, să ne modoficăm obiceiurile, atunci când ele ne fac rău.
Nimic nu-i uşor. Dar, ne putem crea ţinte. Pe care să ni le dorim să le atingem. Un obiectiv de bază este acela de a fi noi, căci prin muncă ne dăruim nouă înşine. Dacă vrem să ne iubim îndatoririle, trebuie să le realizăm cu plăcere. Să ne bucurăm de munca pe care o facem. Atunci când avem satisfacţii, putem da randament şi suntem dedicaţi.
Trebuie ca, în tot ceea ce construim, să creştem constant. Să ne maturizăm. Să învăţăm din experienţă, să ne modoficăm obiceiurile, atunci când ele ne fac rău.
Cam astea sunt, foarte pe scurt!,
părţile importante din carte. O carte structurată în aşa fel încât, după
fiecare idee de bază, sa apară un citat, un rezumat, un test, un
exerciţiu, o exemplificare, un mesaj motivaţional. E o carte
interactivă, dinamică. Merită citită şi luată în considerare – dacă vrem să ne fie bine. La serviciu, dar şi în viaţa de toate zilele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu