Nicole are nevoie de ajutorul nostru

Coşmarul prin care trece Nicole a început în 2007. Avea doar doi ani şi o chinuiau nişte dureri de cap insuportabile. După ele au venit stările de vomă şi pierderea echilibrului. Şi au urmat nesfârşitele drumuri la spitale. Medicii i-au descoperit un ependimom cerebral anaplazic. Adică o tumoră pe creier.
Dr. Sergiu Stoica, de la spitalul Marie Curie din Bucureşti, le-a spus părinţilor Nicolei că fetiţa trebuie operată de urgenţă, dar nu în România pentru că, la acea vreme, la noi nu exista aparatura necesară. Recomandarea sa a fost spitalul Necker din Paris – cea mai bună unitate sanitară de neurochirurgie pediatrică din Europa. Pentru că familia Dascălu nu reuşea să strângă banii necesari, iar starea Nicolei se înrăutăţea vizibil, dr. Stoica a fost cel care a salvat situaţia – i-a făcut micuţei o programare de urgenţă la spitalul francez şi s-a oferit să o însoţească acolo şi să o opereze chiar el. A fost nevoie de două intervenţii chirurgicale – una pentru diminuarea hidrocefaliei produse de boală şi a doua pentru extirparea tumorii. Ambele au reuşit, însă Nicole mai are de tras.
Tumora nu a putut fi extrasă în totalitate. În noiembrie 2007, mama fetiţei – Adelina Dascălu – a reuşit să obţină formularul E112 pentru a merge cu Nicole la radioterapie în Institutul de Cancerologie Gustave Roussy din Paris. Copila a făcut raze până în ianuarie 2008. La finalul aceluiaşi an, tumora a recidivat. De această dată, Nicole a fost operată la Bucureşti, tot de dr. Sergiu Stoica.
Până în luna martie a acestui an, fetiţa a făcut citostatice la Institutul Oncologic din Cluj. La externare, diagnosticul era: “ependimom anaplazic de fosă cerebrală posterioară oprerat, iradiat, recidivat după iradiere, reoperat, chimiotratat. Investigată RMN, leziunea pune problema unui diagnostic diferenţial între recidivă tumorală sau modificari post-terapeutice”. Ar fi trebuit să meargă la consult la Paris, însă părinţii nu au avut banii necesari.
Pentru a scăpa definitiv de boală, Nicole trebuie să ajungă acum la INI Hanovra. Medicii de acolo au tot echipamentul necesar pentru a efectua intervenţia şi o aşteaptă pe micuţă în Germania în jurul datei de 17 august.
Problema rămâne însă lipsa banilor. Nicole Alexandra Dascălu este din comuna Lereşti, jud. Argeş. Familia ei nu are cum să strângă, într-un timp atât de scurt, cei 40.000 de euro necesari la Hanovra.
Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Nicole, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la Banc Post, sucursala Argeş, Zona Centru, bloc E3A, scara F, parter, Piteşti, judeţul Argeş, pe numele tatălui Nicolei – Sorin Ion Dascălu
Cont RON: RO 23 BPOS 0310 6587 857 RON 01
Cont EURO: RO 55 BPOS 0310 6587 857 EURO 01
Cod SWIFT: BPOSROBU
Părinţii pot fi contactaţi la numărul: 0747.219.368.
Corespondenta purtată cu medicii de la Hanovra o puteti găsi la Isabela.
Dăruiţi şi daţi mai departe!

Nicole. O viaţă mică, o luptă nesfârşită

Cosmar la 4 ani pentru Nicole ...cancer

Un copil are nevoie de ajutorul nostru

Un ghid al frumuseţii lăuntrice (3)

Din Cuvintele Părintelui
Un ghid al frumuseţii lăuntrice
Antologie si cuvânt înainte
Pr. prof. Radu Dorin Micu

Aceasta a fost întotdeauna bucuria mea: să stau de vorbă cu Dumnezeu despre voi şi să stau de vorbă cu voi despre Dumnezeu. PS Justinian

-fragmente-

Calea
Să nu faci, să nu spui, să nu gândeşti decât ceea ce crezi, ceea ce trăieşti; să fii ceea ce eşti, acesta este drumul, drumul marilor realizări.

Cartea
Gândurile scriitorilor, ca toate gândurile mari, ca toate paginile serioase ale cărţilor bune, sunt crâmpeie rupte din sufletul celui ce le-a creat şi de aceea aceste gânduri se citesc cu sfială şi nu într-o fugă vulgară, ca o reclamă ieftină şi banală.
În vechime, orice carte era considerată sacră, chiar dacă nu avea nimic religios în ea şi era citită şi ascultată cu un fior de sfinţenie.
O carte este o fiinţă vie. Când pun mâna pe Sfânta Scriptură am contact direct cu Dumnezeu, cu profeţii, cu Moise, cu apostolii.

Catolicismul
Eu respect catolicismul acolo la el acasă. Italianul, spaniolul, francezul… nu-l prea vad strălucit in afara de sânul Bisericii Romane, Catolice. Tot aşa cum grecul în sutană romană mi se pare ca ar fi caraghios […] Românul se cuvine să miroasă a busuioc şi a glie strămoşească; cu aceasta l-a îmbibat Ortodoxia.

Cântarea bisericească
Cantările Bisericii ortodoxe sunt relevate, sunt de Dumnezeu descoperite şi în ele se cuprinde toată Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură.

Cimitirul
Cimitirele noastre sunt pline de sfinţi. O mamă care şi-a crescut copiii cu frica lui Dumnezeu e o sfântă. Un bărbat care a fost bărbat adevărat şi care a iubit Biserica e un sfânt.
*
Cimitirul de la Săpânţa e mai „vesel” decât toate cimitirele citadine peste care domneşte atmosfera sumbră şi macabră ce o dă orice lucru făcut, nu născut. Adică „aranjat” cu ciment şi cu podoaba ieftină de târg, podoabă artificială. Cimitirul de la Săpânţa e vesel ca toate cimitirele de la noi din tară, în care ne odihnesc părinţii, sub lumina curată a stelelor, în zâmbetul zorilor, încărcate de mireasma florilor.
*
Temelia acestui neam este aşezată pe sfintele moaşte ale părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri […] Fiecare cimitir e un loc sfânt, e ca o biserică în care trebuie să intram cu sfială, cu evlavie şi umilinţă[…] Cine profanează un cimitir săvârşeşte un păcat strigător la cer.

Codul lui da Vinci
Un păcat neiertat săvârşeşte acela care scrie o carte împotriva lui Hristos, dar şi mai mare păcat are omul care se numeşte creştin şi citeşte aceste cărţi ce-L batjocoresc pe Domnul şi Dumnezeul nostru.
Nu e atât periculoasă ţigara sau beţia, cu toate că şi acestea afectează viaţa noastră, cât este o astfel de carte. Pe ce să se bazeze tineretul când i se spune în faţă că e prost, că nu se poate bucura la Crăciun de Naşterea lui Hristos, pentru că Acesta este un simplu bărbat, un simplu amant?! Asta este mai grav decât o bombă atomică[…] Asemenea idei, asemenea cărti ucid sute de milioane de oameni.

Colindele
Colindele noastre nu fac parte din cântările cultului, dar sunt sfinte ca şi cântările sfintelor slujbe bisericeşti. Ele nu fac parte din cântările lumeşti, dar nu sunt străine de bucuriile pe care creştinul le gustă în doină, în cântecul de leagăn, în cântecul pe care îl cântă românul când se află departe şi i se face dor de ţara lui, de satul lui, de familia lui.
*
Colindele noastre sunt cântece de leagăn, pe care fiecare creştin şi român, de la copilul cel nevinovat până la bătrânul încărcat de ani, le cântă marelui nostru Stăpân şi Împărat…

Comunismul
Nu regret, nu sunt nostalgic după regim; am trăit ca în mormânt în zilele în care a fost regimul comunist. Şi alături de mine au trăit toţi în această stare de închisoare, înconjuraţi de nişte gratii invizibile…

Constantinopolul
Constantinopolul - oraş îmbrăcat în feerie şi în lumină cerească, în care au curs râurile de sudoare ale celor ce au luptat să apere dogma creştină şi învăţăturile lui Hristos, a îmbrăcat Biserica […] în purpura împărătească nepieritoare. Steaua acestei cetăţi străluceşte peste toate plaiurile lumii şi acum, peste şapte veacuri după ce a fost îngenunchiată şi robită de ostaşii nopţii, cei ce în locul Soarelui vieţii, care este Iisus Hristos, au pus luna, doamna nopţilor şi a morţii.

Copilăria
De ce nu putem rămâne oare pentru totdeauna acolo în ţara copilăriei nevinovate? De ce suntem alungaţi aşa de repede din acea gradină fermecată?
Oare mai exista drumuri pe care să ne putem reîntoarce în paradisul pierdut al copilăriei fericite şi curate? „Dacă nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”, aud răspunsul la întrebările înfrigurate de mai sus. Blând şi luminos, Hristos ne repetă acest lucru de două mii de ani…
Toţi trăim în suflet cu dorul anilor frumoşi ai nevinovatei copilării.

Copilul
Naşterea fiecărui copil este o mare minune. Îngerii se bucură şi preamăresc pe Dumnezeu când se dă viaţă unei noi făpturi omeneşti, sporindu-se, prin aceasta, lumina în univers şi risipindu-se pustiul şi întunericul, pe care, vrăjmaşul lui Dumnezeu încearcă să le reverse pe pământ.
*
Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe mine Mă primeşte” (Mt. 18,5) […] Prin acest cuvânt, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit tuturor că El, Mântuitorul lumii, se identifică cu toţi copiii de pe pământ.
*
Întotdeauna, faţă de copii, am o anumită sfială, ca faţă de orice lucru sacru, pe care-l cinsteşti în mod deosebit.
*
Toţi copiii sunt pe dinafară ca nişte prinţi. Nobleţea interioară trebuie însă mereu cultivată…
*
Copilul e sângele tău, carne din carnea ta, este mugurul pe care tu l-ai făcut să înmugurească, este firul firav de viaţa pe care tu l-ai făcut să încolţească.
*
Copiii au fost primele victime sacrificate de puterile întunericului când S-a născut Hristos pe Pământ.
*
Un copil fără părinţi este făptura cea mai nefericită de pe pământ. Dar şi mai mare nenorocire este atunci când un copil Îl pierde pe Dumnezeu, rămâne orfan de Dumnezeu, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu care este tată, mamă, frate şi soră.
*
Râsul sau plânsul copiilor dărâma orice zid, desfiinţează orice prăpastie […] îmblânzeşte orice conştiinţă.
*
Copiii au nevoie de un cămin curat, de o familie luminată şi plină de pace. Să le îndreptam privirea către Hristos, pentru că El, Iisus Hristos, este Salvatorul lumii şi îndrumătorul tuturor…
*
Copiii şi filozofii pun cele mai grele întrebări, cele mai delicate şi la care nici nu se poate uneori răspunde.
*
Nici o greşeală nu e mai mare decât a nu fi sincer faţă de copii, faţă de tineri, care sunt însetaţi de adevăr. O societate care nu este sinceră faţă de copii este o societate care îşi pregăteşte singură pieirea.
*
Copiii nu pun întrebări în glumă. Copiii pun întrebări foarte serios.
*
Cele mai sfinte, mai curate şi mai iubite fiinţe de pe acest pământ sunt copiii.
*
Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Ei lumineaza casele, ei înseninează frunţile încruntate, deschid inimile înnourate, coboară pacea în sufletele învrăjbite, revarsă bucurie şi binecuvântare în familiile şi casele noastre.
*
„Lăsaţi copiii să vina la Mine…” înseamnă lăsaţi copiii să vină la lumină, la cunoaştere, la dreptate, la sfinţenie.
*
Priviţi în ochii copiii. Priviţi în ochii lor şi Îl veţi vedea pe Dumnezeu.
*
Orice naştere este o nouă geneză. O nouă lume a apărut în sânul universului. Copilul nou născut este o făptură mică din punct de vedre fizic, dar prin sufletul lui,[…] prin ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit, el este un univers, o lume mai importantă si mai de preţ decât lumea întreagă…

Crăciunul
Naşterea Domnului purifica inimile şi gândurile, ne face să ne simţim din nou proaspeţi, curaţi, luminoşi ca fulgii de nea…
Fiul lui Dumnezeu ne vine ca oaspete în noaptea de Crăciun, sub chipul fiecărui colindător, a fiecărui prieten sau cunoscut…
*
De bucuria acestei seri aş dori să aibă parte toţi cei dragi, toate sufletele bune ce-mi sunt cunoscute, tot omul care, indiferent de poziţia lui, are în suflet setea de lumină, dorul după Cel etern, foamea de ceva netrecător, frumos şi plin de viaţă.
*
Naşterea Domnului este praznicul mai important decât crearea lumii. Crearea lumii n-avea sens dacă Dumnezeu cel necreat nu s-ar fi coborât în lumea creată.
*
Iată ce dar ne-a adus Naşterea lui Iisus Hristos: darul vieţii, darul iertării, darul împăcării, darul mântuirii şi al fericirii veşnice.
*
Crăciunul este sărbătoarea care întinereşte lumea, care luminează casele, care înseninează toate inimile.
*
Prin Naşterea lui Iisus Hristos pământul a devenit mai luminos. Globul acesta, care în comparaţie cu alte corpuri cereşti este foarte modest, a devenit mai important decât tot universul.
*
Crăciunul nu este bătrân; el este tânăr, pentru că este la fel de actual ca şi acum doua mii de ani. De aceea, cu fiecare Crăciun întinerim şi noi, trăind bucurii împreună cu copiii noştri, bucurii care vin de la Dumnezeu.
*
Naşterea Domnului ne ajută să renaştem, să ne reîntoarcem spre Izvorul de unde am plecat. Să începem în fiecare an viata din nou. Să ne retrăim copilăria…

Credinţa
Cu acest cuvânt dumnezeiesc şi sfânt, rostit de Iisus Hristos când S-a despărţit de ucenicii Săi: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului” trăiesc toţi creştinii[…] Credinţa că Iisus este cu noi ne-o dovedeşte Biserica Sa, care de două mii de ani n-a putut fi biruită şi nici pustiită…
*
Ce rost are în lumea aceasta un fir de lumânare?[…] Înseamnă o mărturisire, un crez: cred în lumină, cred în Hristos.
Ca aurul a fost credinţa noastră românească, curată si nepătată. Ca smirna plină de mireasmă sfântă a fost evlavia sufletului şi curăţia trupului oricărui român adevărat. Ca tămâia ce arde în faţa Sfântului Altar a fost rugăciunea şi jertfa poporului român.
*
Credinţa în Înviere şi în viaţa veşnică a făcut din pescari, apostoli, din pacatosi, sfinţi şi din oameni fricoşi, eroi şi martiri.

Creştinul
A fi creştin înseamnă a-ţi aminti mereu că tu faci parte dintre cei cărora Iisus Hristos „le-a dat putere ca să se facă fiii lui Dumnezeu” (In. 1,12)
*
Un nume de cinste trebuie purtat cu cinste. Un nume te obligă să fii om ales.

Crucea
Privind la acest Semn ne amintim în primul rând de iertare şi de bucurie, care sunt izvorul bucuriei adevărate.

Cunoaşterea lui Dumnezeu
Toata lumea ştie de Iisus Hristos, dar nu-L cunoaşte cu adevărat şi de aceea, nu-L ascultă, nu –L iubeşte, nu-L urmează.
*
„Nu Mă cunoaşteţi…” (In. 8,19). Acest cuvânt rostit de Mântuitorul în urmă cu două mii de ani ni se potriveşte nouă, creştinilor de azi. Se potriveşte tuturor celor ce nu-L ascultăm, pentru că nu-L cunoaştem. Tuturor celor ce nu ne punem toată încrederea în El, pentru că nu-L cunoaştem. Tuturor celor ce nu-L iubim, pentru că nu-L cunoaştem cu adevărat.
*
Când Iisus este cunoscut şi ascultat, atunci se face pace: şi în suflet şi în familie şi în tară şi în lume.

Vezi si:

Un ghid al frumuseţii lăuntrice (2)

Un ghid al frumuseţii lăuntrice

Mâncare de post (cu ciuperci)

Mă gândesc cum să scriu; să folosesc atât de cunoscuta formulă: se taie, se curăţă sau persoana 1 sg... In fine, ce probleme am şi eu:)
Dar să trecem la treabă:
Am folosit:
- câţiva gălbiori, doua oiţe si o hribă, (adică ce au găsit ai mei în pădure, ieri după-amiază)
- un morcov, un dovlecel mic, o gulie foarte mică, o ceapă, un mănunchi de pătrunjel verde şi două roşii.
Am tăiat ceapa şi pătrunjelul mărunt iar restul le-am dat pe răzătoare.
În cratiţă am pus un pic de ulei, ceapa şi mai mult de jumătate din pătrunjelul tăiat, (le-am lăsat să se călească), apoi ciupercile (spălate, curăţate şi tăiate mărunt), iar după ce s-au călit un pic, legumele date pe răzătoare.

Sare, boia, un pic de piper, după gust. Roşiile le-am pus mai târziu de aceea nu se vad în poză. După ce s-au călit toate, am adăugat apa, atât cât să le acopere. Le-am lăsat să fiarbă un pic. Separat, într-un vas am amestecat 4 linguri de făină cu apă (cam un pahar cu apă). Apa se toarnă câte un pic, şi se amestecă mereu să nu se formeze cocoloaşe.
Când ciupercile au fost aproape gata, am turnat amestecul de apă si făină, şi am lăsat să mai dea un pic în clocot. Am adăugat pătrunjelul rămas.

Pofta mare!

PS A fost foarte, foarte bună:)

Părinţi inteligenţi (6)

Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc

Continuăm serialul dedicat formării de „părinţi inteligenţi”. Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, atrage atenţia asupra modului defectuos în care se face educaţia contemporană şi pledează pentru trecerea de la „părinţi buni” la „părinţi inteligenţi”; în acest sens vorbeşte despre şapte deprinderi ale celor dintâi, care trebuie transformate. Iată ce ne spune Dr. Curry despre ce-a de şasea deprindere:

Lecţii din fapte cotidiene

Părinţii buni sunt o enciclopedie de informaţii. Părinţii inteligenţi sunt însă povestitori agreabili, creativi, capabili să extragă din lucrurile de zi cu zi minunate lecţii de viaţă. Această deprindere contribuie la dezvoltarea creativităţii copilului, a perspicacităţii, capacităţii de a găsi soluţii în situaţii tensionate.
Dacă vă doriţi deci să fiţi un părinte inteligent, faceţi-vă un obicei din a dialoga şi a povesti. Captaţi-vă copiii nu prin autoritate, bani sau putere, ci prin inteligenţa şi afecţiunea voastră. Influenţaţi atmosfera în care trăiţi, fiţi o persoană agreabilă! Ce atitudine au copiii voştri şi ai prietenilor voştri faţă de dumneavoastră? Dacă vă evită, înseamnă că trebuie să vă revedeţi felul de a fi.

Poveşti care transformă supărările în motivaţie

Părinţilor care povestesc nu le este ruşine să-şi folosească greşelile şi greutăţile ca să-şi ajute copiii să privească în sinea lor şi să-şi găsească drumul. Când copiii sunt disperaţi, cu teama zilei de mâine, cu frica de a înfrunta o problemă, părinţii inteligenţi intră în scenă şi creează poveşti care le transformă supărările într-o sursă de motivaţie.
Iată un exemplu: odată, una din fiicele mele se simţea tristă şi respinsă, deoarece fusese criticată de nişte tineri pentru că era o persoană simplă şi nu îi plăcea să iasă în evidenţă, dar şi că nu era excesiv preocupată de estetică. După ce am auzit problema ei, i-am spus o pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit de nori. Am întrebat-o: tu ce soare preferi? S-a gândit şi mi-a spus că soarele real. Atunci i-am spus că soarele ei străluceşte, chiar dacă oamenii nu cred în el; lumina ei există, iar într-o zi norii care o acoperă se vor risipi, iar ceilalţi o vor vedea. Să nu îţi fie frică de critica altora, ci să îţi fie teamă să nu îţi pierzi lumina! Niciodată nu a uitat ce i-am spus.
Sosirea unui nou frate în familie poate genera reacţii agresive, respingeri, retrageri instinctive în sine (de exemplu incapacitatea de a controla urinarea) şi schimbări de atitudine ale fratelui mai mare, care îşi simte ameninţată poziţia. Pentru a preîntâmpina aceste probleme, creaţi încă dinaintea naşterii pruncului poveşti care îl includ pe cel mic în experienţele distractive ale celorlalţi fraţi şi stimulează spiritul de convieţuire în cadrul familiei. Asimilând aceste poveşti, fratele mai mare încetează să mai considere că cel mic este un rival şi începe să îl iubească.

Învăţaţi-i mult, vorbind puţin

Iisus Hristos a fost un excelent educator, iar el vorbea în parabole. Fiecare parabolă pe care a rostit-o era o pildă bogată, care dezvolta inteligenţa, distrugea ideile preconcepute şi stimula gândirea. Acesta era un secret care făcea ca El să fie mereu înconjurat de tineri.Tinerii apreciază persoanele inteligente, iar pentru a fi părinţi inteligenţi nu e nevoie să fiţi intelectuali sau savanţi. Este suficient să creaţi poveşti şi să inseraţi în ele lecţii de viaţă. Mulţi părinţi sunt închistaţi în modul lor de a gândi. Ei consideră că nu sunt creativi şi că nu au perspicacitate, ceea ce nu este adevărat. Ca cercetător al inteligenţei umane vă pot spune că fiecare om are un potenţial intelectual enorm, dar pe care îl reprimă. Există astfel un narator de poveşti chiar şi în omul cel mai închis!
Aşa că luaţi aminte:
Nu ţipaţi, nu atacaţi, nu răspundeţi cu agresivitate!Spuneţi-le poveşti celor dragi; puteţi astfel să îi învăţaţi mult, vorbind puţin. Părinţii inteligenţi îşi stimulează copiii să-şi învingă temerile şi să aibă atitudini blânde.
Aveţi curajul de a vă schimba!

A consemnat Natalia Corlean

Sursa: Părinţi inteligenţi (6): Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc , articol aparut in revista Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 29 - iunie 2009
Vezi si: Parinti inteligenti (5)

Validation

Pentru ca e vara! Pentru ca e vacanta, pentru ca... adica fara nici un pentru ca! Bucurati-va pur si simplu de tot ce va ofera viata. Bucurati-va de lucrurile mici, marunte, caci micile fericiri formeaza FERICIREA! Bucurati-va ca existati!
Si nu uitati sa zambiti!:)

Nick Vujicic, No Arms, No Legs, No Worries!

The Little Cheater

Cheat in Exam ->

Moaştele Sfântului Ghelasie de la Râmeţ

Moaştele Sfântului Ghelasie* de la Râmeţ au fost primele moaşte pe care le-am sărutat direct, adică fără a săruta sticla care acoperă de obicei moaştele aşezate într-o raclă. A avut un impact puternic asupra mea.
Se întâmpla demult, cu ani în urmă, când mă aflam cu câţiva colegi şi cu un părinte profesor de la facultate, într-un pelerinaj prin ţară.

La Râmeţ m-au uimit mai întâi stâncile. O bătrânică ce şedea langa mine, în autocar (căci eram doar vreo cinci studenţi, în rest- credincioşii dintr-o parohie) mi-a spus că atunci când voi vedea multe stâni, să ştiu că ne apropiem de Râmeţ. Nu înţelgeam prea bine ce-mi spune. Mă aşteptam să vad ciobani cu stâna de oi, oricum era zonă de munte. Dar ea se referea la stânci. Iar cine a fost acolo ştie că mănăstirea are în jurul ei stânci imense. Nu mai văzusem aşa ceva.

Apoi m-au uimit Sfintele Moaşte. Am sărutat moaştele sfântului şi am simţit o mireasmă puternică. Era ca de mir, tămâie şi ceva în plus. O mireasmă cum nu mai simţisem. După un timp ştiu că am băut apă şi am simţit din nou mireasma aceea, foarte puternic.

Întâlnirea cu un sfântul Ghelasie mi-a rămas în suflet.

*Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet (sec. XIV)
Acest sfant din Muntii Apuseni a fost mai intai egumen la Manastirea Ramet. Apoi, ajungand episcop si arhiepiscop in Arhiepiscopia Geoagiului din Muntii Apuseni, a pastorit bine turma lui Hristos, aparand dreapta credinta cu fapta si cuvantul pana si-a dat obstescul sfarsit. Pentru viata sa aleasa, Sfantul Ierarh Ghelasie a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 20 iunie 1992, cu zi de praznuire la 30 iunie.
In traditia locului se spune ca Sfantul ierarh Ghelasie avea 12 ucenici cu care impreuna se ruga, postea si savarsea Sfanta Liturghie cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana nu primea mancare, indestulandu-se numai cu Sfintele Taine. Numai sambata si Duminica manca impreuna cu calugarii la trapeza manastirii. Pentru nevointa sa, el a dobandit darul facerii de minuni.
Capul sau binemirositor, descoperit in chip minunat si pastrat intr-o racla de lemn la Manastirea Ramet, savarseste si astazi tamaduiri si aduce mangaiere celor ce se roaga cu credinta Sfantului Ghelasie.

**

Minuni ale Sfantului Ghelasie de la Ramet

1. Odata, fiind cu ucenicii la adunat fan si fiind mare arsita, Cuviosul Ghelasie a cazut in genunchi la rugaciune. Apoi, insemnandu-se cu semnul crucii, a lovit cu toiagul in pamant, de unde a iesit un izvor de apa rece, care se vede pana astazi si este numit Fantana vladichii.
2. In traditie se spune ca atunci cand Sfantul Ghelasie a adormit intru Domnul, clopotele de la sapte biserici au inceput sa sune singure. Fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii de piatra si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui.
3. Prin anul 1925, in timpul unor inundatii in zona manastirii Ramet, apele au scos la suprafata un craniu galben si bine mirositor, care a ocolit biserica de trei ori si s-a asezat pe fereastra altarului. Luandu-l cu evlavie, preotul de atunci l-a ingropat in partea dreapta a bisericii. Dar prin 1937-1938, apele au scos din nou la suprafata craniul, fara ca cineva sa stie a cui este.
Dupa o vreme a venit la manastire o femeie din Negresti-Oas, pe nume Maria. Aceasta, fiind bolnava de epilepsie, a avut o descoperire cum ca acel craniu este al Sfantului Ghelasie si are darul vindecarii. Parintii au savarsit Taina Sfantului Maslu pentru femeie si dupa ce ea s-a atins de capul sfantului, s-a vindecat de suferinta ei.
4. O femeie pe nume Elisabeta, din Albina-Timis, venind la Ramet si sarutand capul sfantului, s-a indoit de puterea lui. indata mana dreapta i s-a umplut de un miros greu si nu se mai putea inchina. Dupa trei zile de rugaciune in genunchi la moastele sfantului, sanatatea i-a revenit si mirosul a disparut.
5. Un sectar din Cacova-Alba, a venit la manastire paralizat, intr-un car cu boi. Dupa rugaciuni indelungate la moastele sfantului, a plecat acasa tamaduit, iar dupa aceasta s-a intors impreuna cu toata familia la ortodoxie.

Multe date despre manastire veţi afla de pe site-ul Manastirii Ramet .

Fetele sa gătească

Da, fetele sa gătească !
Aşa spune si pr. Serafim Badila (la Manastirea Casiel in 25 august 2007).
Va invit sa ascultaţi cuvântul sau aici: "Fetele sa gateasca".

Încep azi o categorie noua: Gustos si sănătos.
Voi posta retete si poze cu mâncăruri simple si bune, si, din când in când, specialităţi:)
Pana una alta, pornind de la ideea pe care mi-a dat-o Natalia aici: Placinta cu branză, (pui) (si marar) , cu plăcintele in foitaj, am gătit plăcinte, dar nu am avut foitaj, ci aluat.
Din aluatul de plăcinte am făcut trei foi, le-am umplut cu mărar si ceapa verde (taiate marunt si amestecate cu putina sare), am uns tava si foile cu ulei si le-am băgat la cuptor.
A iesit o super placinta:) Intr-adevar sunt usor de facut. Iar pentru ca mi-a mai ramas aluat, am repetat procedura, dar in loc de verdeturi am pus mere si caise. Le-am pus tot la cuptor si a iest ca un tort:)
Pentru placinta cu fructe am folosit o cratita pe care, de asemenea, am uns-o cu ulei. Cred ca de aceea a iesit ca un tort, pentru ca am folosit un vas cu forma rotunda:)
Iată ce a ieşit:

Plăcinta cu mărar si ceapa verde. Plăcinta cu mere si caise.
In alta zi am făcut plăcinta cu vişine si cu mere (o combinatie pe care nu am mai incercat-o pana acum, dar a iesit buna).

Ce am invatat de aici: sa apreciez cu mare atentie cantitatea de faina necesara pentru o tava de placinte caci in caz contrar, cateva zile la rand mancam tot placinte;))
Pozele nu sunt prea reuşite, recunosc, dar cred ca se desluşeşte totuşi mâncărica.
Fetele sa gătească.
Iope:)
Mâncăruri simple si bune!

Daca vrei sa fii monah...

Doua maici (surori) de la Schitul Cornet povesteau ca erau nehotârâte daca sa intre sau nu în monahism. S-au dus la biserica Draganescu, dar acolo era puhoi de lume. Stateau si se gândeau ce ar putea face caci peste o jumatate de ora pleca autobuzul si n-aveau cum ajunge la Parintele Arsenie. În acelasi timp, una din ele se gândea cum sa-i puna întrebarea: “Parinte, ce sa fac, sa ma casatoresc sau sa intru în monahism?”. Statea cu capul în jos gândindu-se cum sa întrebe, când, deodata, a simtit un gând clar, lucid. Simtea ca nu-i gândul ei, caci ea nu gândea asa de clar si de lucid: “Daca vrei sa fii monah trebuie sa duci si pacatele tale si ale neamului, ale neputinciosilor, este o cruce grea, etc. etc.”. Stia ca nu e gândul ei; era peste puterea ei de a gândi atunci. Acel gând i-a mai venit înca o data si atunci a ridicat capul si s-a uitat de departe la parintele Arsenie, care peste multime, i-a zis: “Ei, ai înteles? Acum du-te la autobuz”. Parintele Arsenie stia gândurile oamenilor, îi citea ca pe o carte. (Pr. Ciprian Negrean)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Fragment preluat de aici: Povestea zilei, 29.06.2009 - “Daca vrei sa fii monah trebuie sa duci si pacatele tale si ale neamului.”