Dumnezeu Cel bun si atotputernic nu este autorul suferintelor

de Anne Graham

Întrebată în timpul unui interviu tv de ce permite Dumnezeu să existe rău în lume, Anne Graham a dat un răspuns foarte profund şi inspirat. Răspunsul ei a fost formulat în contextul societăţii americane, dar se poate aplica la fel de bine si societăţii din România.

Cred că Dumnezeu este foarte întristat de aceasta, la fel ca şi noi, dar noi de ani de zile Îi spunem să iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre. Şi, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi să-I cerem binecuvântarea şi protecţia Sa dacă Îi cerem să ne lase în pace? Cred că totul a început când Madeleine Murray O'Hare (care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus "Bine".
Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în scoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi si să-ti iubeşti aproapele ca pe tine însuti), iar noi am spus "Bine."
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copii atunci când se poartă urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să ştie ce vorbeşte, aşa că am spus "Bine."
Apoi, cineva a spus că profesorii şi diriginţii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de scoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urat, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţa între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus "Bine".
Apoi cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus că, băieţii fiind băieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dam copiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la şcoală. Iar noi am spus "Bine".
Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viata lor privată atât timp cât îşi fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine.
Apoi cineva a spus să tipărim reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine. Iar noi am spus "Bine." Apoi altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus "Bine.", au dreptul la libera exprimare.
Apoi industria show-business-ului a spus: "hai sa facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, să înregistram melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice." Iar noi am spus că nu este decât entertainment, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa că totul a mers înainte.
Iar acum ne întrebam de ce copii noştri nu au conştiinţa, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi. Probabil că dacă ne-am gândi mai mult ne-am da seama de ce.
Cred că totul se reduce la "Ceea ce vei semăna, aceea vei şi culege". Noi Îi spunem lui Dumnezeu: "Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisă în clasa?", iar Dumnezeu răspunde: "Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo,când voi mi-aţi spus să plec din scoli?".
E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se întreabă de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.E ciudat cum de toţi oamenii vor să meargă în ceruri, deşi nu cred, gândesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie în Biblie. E ciudat cum de unii pot spune "Cred în Dumnezeu" şi de fapt să-l urmeze pe Satana, care, de fapt, "crede" şi el în Dumnezeu.
E ciudat cum ne repezim să judecam, dar nu ne place să fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de "glume" prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite şi altora. E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud şi obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discuţie publică despre Dumnezeu este împiedicată la şcoala şi la locul de muncă. E ciudat cum poate fi cineva atât de "înflăcărat" de dragoste pentru Hristos duminica, fiind în acelaşi timp un creştin "invizibil" în timpul săptămânii.

Sursa aici: Cum de permite un Dumnezeu bun si iubitor atâta suferintă?