Floricica

Un rege avea o gradină foarte mare si frumoasă, în care nu găseai două plante la fel. Într-o dimineaţă, intrând în gradina sa, o găsi pe toată veştejită si pe moarte. Chiar lângă poarta era un stejar. Când regele l-a întrebat ce s-a întâmplat, stejarul i-a răspuns că e plin de tristeţe si nu vrea să mai trăiască pentru că el nu e mereu verde ca pinul.
Ajungând în dreptul pinului, regele repetă întrebarea. Pinul îi răspunse că s-a saturat de viaţă, pentru că el nu face struguri, ca viţa de vie. Viţa de vie se plânse că nu mai poate suporta să trăiască fără să facă fructe atât de mari ca piersicul. Si tot aşa, răspunsul se repeta pe măsură ce regele îşi continua plimbarea. Deodată, privirea regelui se opri pe o floricică colorată.
Singura floare care nu se vestejea, ba chiar părea că o duce foarte bine. Regele a întrebat-o:
-Cum se face ca tu nu eşti tristă şi sătulă de viaţă?
-O, la început am fost si eu exact la fel - răspunse floricica - însă apoi am stat şi m-am gândit că dacă ai fi dorit în locul meu un stejar, aici ar fi stat un stejar, sau dacă ai fi dorit un piersic, cu siguranţă ai fi plantat aici un piersic. Şi atunci am înţeles că tu ti-ai dorit aici o floricică colorată, şi toată tristeţea mi-a dispărut.

Sursa: Voscreasna’s Blog