Frica de Dumnezeu, inceputul intelepciunii

Aceasta înseamnă a se teme cineva de Dumnezeu, când chiar de nu vede nimeni, el totuşi face ceea ce este bine, iară nu ceea ce este rău. Dacă noi facem binele numai de ochii oamenilor, atunci înseamnă că ne temem de oameni, şi nu de Dumnezeu.
Ai văzut cum îi pune în orânduială? „Tot ceea ce faceţi, zice, din suflet să faceţi, ca Domnului, iară nu ca oamenilor”.
El nu voeşte a-i scăpă numai de ipocrizie, ci şi de lene. Când ei nu au nevoie de privegherea stăpânilor, din servitori devin liberi, căci expresia „din suflet” aceea înseamnă, adică din dragoste, nu din silă ca servitori, ci din libertate şi din propria voastră voinţă.
Şi care este plata? „ştiind, zice, că de la Dumnezeu veţi luă răsplătirea moştenirii”, căci este sigur că de la Dânsul veţi lua plata.
Şi cum că Domnului slujiţi, dovadă din aceasta: „Iară cel ce face nedreptate, va luă aceea ce a făcut cu nedreptate”. Aici el adevereşte vorba dinainte. Pentru ca să nu se pară cuvintele acelea ca o linguşire, «va lua, zice, plata nedreptăţii ce a făcut, adică va primi pedeapsa meritată».
„Că nu este alegere de faţă la Dumnezeu”. «Şi ce este, dacă tu eşti slugă? Nu e nici o ruşine de aici». Aceasta ar fi trebuit sa o spună stăpânilor, după cum a făcut în epistola cătră Efeseni. Dar mi se pare că aici face aluzie la stăpânii Elini. «Şi ce este dacă stăpânul tău este Elin, şi tu Creştin? Nu se caută persoanele, ci faptele; astfel că şi în asemenea caz trebuie a sliji cu dragoste».

din Comentariile sau explicarea epistolei catra coloseni, I si II Thesalonicenia celui intru sfinti parintelui nostru Ioan Chrisostom archiepiscopul Constantinopolei
traducere din limba elina, editia de oxonia, 1855 de archim. Theodosie Athanasiu, Bucuresti, Atelierele grafice I.V. Socecu, 1905

Sursa: Aceasta înseamnă a se teme cineva de Dumnezeu