Tot in legatura cu alegerea unui partener de viata care nu e prea credincios... nu stiu daca foloseste cuiva, si daca are rost sa puneti pe site acest mesaj, eu il scriu in ideea ca poate ajuta cu ceva pe cineva aflat intr-o astfel de dilema. Vreau sa povestesc un fel de revelatie pe care am avut-o intr-un moment in care imi puneam problema asta. Eram intr-o duminica, la Sfanta Liturghie si toata slujba m-am gandit numai la asta si deloc la rugaciuni, si-mi veneau in minte tot felul de argumente ca nu are o importanta atat de mare daca partenerul e credincios sau nu, ca daca te iubeste si te respecta si e bun la suflet si etc., totul o sa fie ok, ca mai e si pasajul din Noul Testament ca barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si invers. Oricum, eram foarte sigura pe concluzia la care ajunsesem. Pe drumul spre casa, am observat ca in spatele meu era un cuplu tanar (probabil casatoriti), care aveau o discutie aprinsa. El ii spunea ca nu intelege de ce trebuie sa mearga in fiecare duminica la biserica, ca e aceeasi slujba, ca preotii spun mereu acelasi lucru, ca e de ajuns la Craciun si la Pasti etc., discutie tipica. Ea se vedea ca era credincioasa si incerca sa-I explice, fara prea mare succes. La un moment dat, el a spus ca n-au nici o problema in afara de asta (cu credinta), ca totul in rest e bine. Mie in schimb mi se parea o tragedie situatia asta, sa fii alaturi de o persoana care sa nu te inteleaga in privinta credintei… uitasem complet la ce ma gandisem eu in timpul slujbei, acum parca asistam la un film… parca mi se rupea sufletul de durere pentru ea. Si mi-au venit tot felul de ganduri de revolta la adresa lui Dumnezeu, cum de ingaduise ca o persoana credincioasa ca femeia respectiva sa ia un astfel de barbat, ca sigur se rugase inainte si cum de nu i-a dat un sot credincios, care sa o inteleaga? Si tot ma gandeam ca de ce, Doamne, de ce??? Si apoi mi-a venit in minte ca o revelatie intrebarea: „Dar tu ce vrei sa faci?”. Si mi-am adus aminte de gandurile pe care le avusesem in biserica si de concluzia la care am ajuns si am simtit ca toata intamplarea asta, cu cearta celor doi era, de fapt, menita sa-mi arate cam cum ar arata viata mea alaturi de un astfel de partener. Am simtit ca Dumnezeu vrea sa fim fericiti alaturi de persoane cu care sa ne intelegem, dar daca noi insistam sa ne alegem o cruce mai grea, El ne respecta alegerea. In acel moment am inceput sa plang aproape in hohote si sa-I multumesc lui Dumnezeu ca ma luminase in aceasta privinta si sa-L rog fierbinte sa-mi dea un sot credincios, si sa ma fereasca de a o lua pe un astfel de drum, oricat de mult as insista eu.
Sigur ca sunt adevarate cuvintele Evangheliei ca barbatul necredincios se mantuieste prin femeia credincioasa, dar eu am simtit ca asta ar fi pentru mine o cruce pe care nu as vrea s-o duc, pentru ca m-ar mahni cumplit o astfel de situatie, lucru pe care l-am constientizat abia cand i-am ascultat pe cei doi, sau mai bine zis, cand s-a milostivit Dumnezeu de mine si mi-a aratat acest lucru.
Cu adevarat, nu stim ce cerem!
Mihaela
*
Draga mea Mihaela,
Nu cred ca vreun cuvant de-al meu ar fi reusit sa aiba puterea pe care o are experienta pe care ne-o impartasesti. Eu nu as vrea sa adaug decat o rugaminte catre cele si cei care isi cauta „parteneri de viata” facand „pogoraminte” a caror semnificatie si importanta nu o cunosc. Va rog sa faceti ca Mihaela, sa-I aratati lui Dumnezeu (daca se poate nu in timpul Sfintei Liturghii), dorinta inimii, gandurile legate de ea, „socotelile” omului vechi din noi, si sa-L rugati sa va dea numai ce veti putea duce ca sa va mantuiti, ca sa va bucurati de darul lui Dumnezeu acum si in veci. Numai aceasta incredere si incredintare in iubirea lui Dumnezeu, Singurul Care stie de ce avem nevoie si ce putem face, ne pune la adapost de urmarile unei alegeri gresite.
Da, Dumnezeu ne aude rugaciunea si ne raspunde, numai noi sa avem urechi de auzit.
Multumesc, Mihaela!
Cu dragoste si respect,
M. Siluana
Cititi si:
Aş dori să ne daţi câteva sfaturi celor care suntem căsătorite cu necredincioşi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat! Am venit cu o rugăminte și mi-ați oferit o mână de ajutor, cu fapta, fizic, real! Vă mulțumesc...
-
Rugăciunile începătoare: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Împăr...
-
Minunea Maicii Domnului O frumoasă priceasnă în cinstea Maicii Domnului spune așa: „Când plângeai sub Cruce/Maică-ndurerată,/Te-am prim...
2 comentarii:
Buna provocare, Ramona. Din experienta proprie, asta e o cruce grea pe care Dumnezeu o da rar si doar celor bine "echipati" pentru o astfel ce cursa lunga. Nu cred ca e bine sa insistam sa primim o astfel de cruce. Intelepciune! Te sarut. Cristina
Asa este, Cristina, nu e bine sa insistam, sa cerem o cruce pe care nu o putem duce.
Mai demult, credeam ca pot schimba oamenii...ca ii pot face eu credinciosi, ca pot sa fac tot ce trebuie ca sa devina credinciosi.
Dar atunci nu stiam ca numai Dumnezeu are puterea de a schimba oamenii.
Si m-a smerit Dumnezeu ca sa inteleg...
Te imbratisez cu drag si te mai astept.
Bucurie sfanta!
Trimiteți un comentariu