Iti dai seama, ce inseamna sa-ti amintesti fapta cuiva si sa nu-l mai consideri vinovat?

Draga Maica,
Am citit cu atentie Sesiunea a doua si m-a nedumerit urmatoarea propozitie: „Putem ierta si sa nu uitam.”
Ideea nu este ca prin iertare sa stergi din tine acea experienta, sa o faci uitata?
Nu e un act de noblete care aboleste totul si dupa care se porneste totul de la zero? E ca si cum Dumnezeu, dupa spovedanie ne-ar spune: Bine, iti iert toate pacatele, dar de uitat nu le voi uita.
Cu drag, I.

***
Copila mea iubita,

Numai trairea iertarii asa cum o face Dumnezeu ne va arata cu adevarat, cum „vine asta”! Acum incearca numai sa-L auzi pe Domnul spunând, dupa Spovedanie:„Bine, copil iubit, acum, pacatele tale sunt la Mine, le-am ridicat si le pastrez in memoria Mea iubitoare pentru ca numai Acolo sunt in siguranta. Nimeni nu poate sterge ce ai facut, pentru ca faptele tale sunt chiar viata ta si nimeni nu poate lua ce am dat Eu! Dar iertarea Mea te elibereaza de „zapisul” pacatelor, adica de dreptul pe care-l avea asupra sufletului tau cel ce te-a ispitit spre pacat, urâtorul de oameni, diavolul. Acum nici el, si nici altcineva in afara de Mine si de tine, nu mai are cale la pacatele tale spovedite, pentru ca sunt ascunse in taina iubirii Mele vesnice. El, pârâsul si acuzatorul, te tinea legata cu vina pentru pacatele tale, iar acum nu mai are ce arata la judecata. Acum, sluga Mea te-a dezlegat si ti-a oferit iertarea Mea. Amintindu-ti faptele de care iti era rusine si frica, vei simti doar cât de mult te iubesc si te vei bucura cu Bucuria Mea! Si, spune si fratilor tai aflati pe Cale sa invete de la Mine iertarea si sa nu mai tina minte, adica in mintea lor de om care judeca si osândeste, nici un rau pe care l-au indurat sau savârsit, ci sa Mi-l ofere ca sa-l ridic asa cum am fagaduit!”

Vezi tu, copil iubit, taina pocaintei tocmai asta este: rasturnarea mintii, innoirea ei, privirea raului ca pe un parazit de care trebuie sa ne curatim sufletul si viata pentru a nu mai osândi pe nimeni, pentru a invata sa primim mila lui Dumnezeu pentru noi si pentru aproapele si cu ea, si in ea, sa iubim asa cum ne iubeste El, dupa porunca sfânta.

Iti dai seama, ce insemna sa-ti amintesti fapta cuiva si sa nu-l mai consideri vinovat? Sa nu mai vrei dreptate? Abia atunci acela se va simti iubit. Daca doar ai uitat, se va teme mereu ca s-ar putea sa-ti amintesti intr-o zi si sa reinceapa lantul razbunarii sau acuzarii.

Apoi, copil drag, cine ar fi multumit sa fie amputat si redus la zero, de câte ori greseste si este iertat. Ce mai ramane din noi, cei atât de greselnici?
Sa dea Domnul sa fi reusit sa-ti comunic ce aveam in inima mea pentru tine acum.

Cu drag si pretuire, si incredere,
M. Siluana

Sursa aici