sâmbătă, 19 septembrie 2009

Recomandare film

Am vazut intr-o seara un film minunat despre pocainta, despre puterea rugaciunii si... as putea continua. Nu va spun mai multe, ca sa nu-i umbresc frumusetea, dar vi-l recomand cu drag. Un film care merita vazut si revazut.
Angel’s Aisle (Pridel Angela), 2009, film rusesc
In Rusia Sovietica, tanarul comisar Maxim (Alexei Morozov) este trimis pe insula Konevets la manastirea de acolo sub masca unui frate de manastire cu misiunea secreta de a elimina un oficial de rang înalt din Finlanda. Dar misiunea lui devine una personala de călătorie duhovniceasca si de pocăinţă pentru greşelile din trecutul lui. Filmul este titrat in engleza.

*
Multumesc, Simona,
la
Etichete:

3 comentarii:

Iuliana spunea...

L-am vazut acum cateva zile. Este un film despre pacat si pocainta mantuitoare care merita vazut.

19 septembrie 2009 la 14:23
Ramona spunea...

Ma bucur, Iuliana, ca l-ai vazut. E un film de exceptie. L-as asemana intr-o oarecare masura cu Ostrovul.

Accentul filmului mi s-a parut ca ar cadea nu asupra pacatului, ci asupra parerii de rau pentru greseala savarsita, asupra caintei. Glasul constiintei isi face simtita prezenta…
Mi s-a parut ca filmul vorbeste despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, Iubirea care nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Acea Iubire care sta si asteapta cu rabdare intoarcerea fiului risipitor in bratele Tatalui.
Si toate acestea sunt prezentate in film.
E, cu adevarat, un film despre pocainta.
Pe parcursul anilor, tanarul Maxim se apropie tot mai mult de Dumnezeu, iar inainte de clipa mortii, intelege totul, intelege de ce “asa e corect”, ca sa se intoarca glontul, pentru ca dincolo, in viata vesnica sa aiba parte de fericire.
Batranul parinte impuscat de el in timp ce se ruga, spunea acea ruga si pentru el, pentru iertarea pacatelor lui, asemenea Sf. Arhid. Stefan care se ruga pentru cei care il ucideau cu pietre.
Pe Zhenya am vazut-o ca pe un inger trimis sa il scoata din iadul suferintei.
Abia cand vede ca micutul sau ghid este o fetita, i se inmoaie inima. Cand o invata sa deseneze incepe sa comunice “de la suflet la suflet”.
Impreuna cu batranul calugar orb se roaga si fetita, iar rugaciunile lor sincere, curate, spuse din toata inima si din iubire, il opresc sa ucida din nou.
Acel “ai sange pe fata” i se spune de fiecare data cand indreapta o arma impotriva altuia. Numai in fata copilei nu aude cuvintele astea.
Cand se alatura celorlalti calugari in procesiune, in acea noapte, cu lumanarea aprinsa, acel tradator il indeamna sa se intoarca si sa termine ceea ce a inceput, altfel soarta lui va fi pecetluita, el “nu va mai exista”, dar Maxim nu se intoarce. Ba mai mult, ii raspunde in mod surprinzator.
Traiul impreuna cu calugarii, cu bucatarul simplu si glumet, cu staretul, care in tinerete fusese coleg de scoala cu generalul, ii sunt de ajutor.
Deseneaza chipuri de calugari, icoane... Mi-a ramas intiparita in minte secventa in care desena rastignirea Domnului de pe zidurile manastirii.
Spre final, cand se intoarce din drum, se intalneste cu cel care i-a dat ordin sa ucida...
Aceea mi s-a parut cea mai cumplita scena. Intalnirea cu “ucigasul” sau moral. Acela, caruia nu i se arata chipul nici la inceputul filmului, nici la sfarsit, poate fi vazut ca ucigasul moral, dezumanizant, apartinand acelui sistem...
Maxim, acum calugar, il avea pe Dumnezeu in suflet. Alta era acum realitatea lui. Cunostea adevarul.
Fiu de preot trecut prin scoala ateista si ajuns calugar...
*
O, si eu care doream sa las filmul sa vorbeasca...
Mi s-a spus odata ca vorbesc prea mult despre filme, cand unele lucuri se simt, si nu au nevoie de cuvinte multe, ca le piere farmecul...

19 septembrie 2009 la 16:47
adrian spunea...

Va salut. am rugamintea daca se poate sa reinnoiti fisierul de pe transfer. au expirat cele 10 zile. multumesc mult!

25 decembrie 2009 la 22:13

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)