Iesirea din labirint

Pasul 4

 (fragment)


Controlul dependenţei

Din fragedă copilărie, George s-a simţit teribil de responsabil de fericirea mamei lui. Fiindcă tatăl lui era obsedat de muncă şi nu prea stătea pe acasă, George s-a străduit să vină în întâmpinarea tuturor nevoilor afective ale mamei lui. Acum, la maturitate, George locuieşte numai la câţiva kilometri de casa părintească. Pe măsură ce mama lui a îmbătrânit, ea a ajuns să depindă tot mai mult şi mai mult de el. George detestă faptul că-l solicită mereu şi dispune de timpul lui cum vrea, mai ales pentru că situaţia respectivă creează tensiune în propria lui familie, punîndu-1 în conflict cu soţia şi copiii lui. Cu toate acestea, se simte obligat să îndeplinească toate dorinţele mamei lui. Ori de câte ori îl cheamă, George se prezintă în câteva minute. Relaţia codependentă dintre George şi mama lui nu are doar caracter de dependenţă, ci este şi distructivă.
La început, când psihiatrii au început să se confrunte cu problemele legate de codependenţă, ei au presupus că era exclusiv un efect — un sindrom al celor care trăiau cu alcoolici sau cu alţi dependenţi. în prezent, ne dăm seama că sindromul de codependenţă este şi o cauză — o sursă originară de suferinţă, care te ţine prizonier în propriile sale cercuri vicioase de dependenţă. O mare parte din cartea de faţă a fost concepută astfel încît să te ajute să descoperi sursele codependenţei tale — dar nu e suficient să identifici izvorul suferinţei care te macină. Acum a venit vremea să iei măsuri concrete pentru a te vindeca atît de codependenţă, cît şi de dependenţele care o alimentează.
Am reprezentat ciclurile dependenţei sub forma unui cerc în spirală. Punctul de pornire este o suferinţă de un anume fel — vinovăţie, respect de sine scăzut, nemulţumire, stres şi chiar plictiseală. Pentru a-şi alina durerea, persoana respectivă alege un anestezic oarecare, cum ar fi alcoolul, stupefiantele, relaţiile extraconjugale, mersul la cumpărături sau jocurile de noroc. Consecinţele folosirii acestor anestezice sînt remuşcarea, amplificarea sentimentului de vinovăţie şi mult mai multă durere. Ciclul se repetă iar şi iar, pe măsură ce subiectul recurge tot mai mult la anestezicul pe care 1-a ales. Efectele negative se multiplică şi se agravează, ducând la depresie, pierderea sănătăţii şi, în unele cazuri, la pierderea slujbei sau a familiei. Mai multă vinovăţie şi ruşine, mai multe remuşcări, mai mult anestezic. Leacul s-a transformat în stimulent şi ciclul repetitiv se desfăşoară acum de la sine, fără a mai avea nevoie de impulsul suferinţei iniţiale.
Codependenţă creează acelaşi cerc vicios; dar aici factorul de dependenţă nu e reprezentat de droguri sau alcool, ci de relaţiile nesănătoase. În cazul lui George, setea neîmplinită de iubire a izvorât din lipsa de afecţiune, datorită unui tată dependent de muncă şi unei mame codependente. Acum, la aceasta se adaugă durerea provocată de răceala care a intervenit în relaţia dintre el şi soţia lui. Factorul de dependenţă îl reprezintă relaţia cu mama lui. Anestezicul lui George constă în sentimentul de importanţă şi valoare generat de faptul că o ajută şi o ocroteşte pe mama lui. Consecinţa pe care George trebuie să o suporte este nemulţumirea familiei lui, care se simte abandonată şi neiubită. Copiii şi soţia lui sînt din ce în ce mai reci cu el. George se simte vinovat şi ruşinat că nu poate veni în întâmpinarea nevoilor tuturor pentru a-i face pe toţi fericiţi. De asemenea, are senzaţia că lucrurile i-au scăpat de sub control, simţindu-se neajutorat şi sfâşiat între două relaţii care îi cer să fie loial. Sentimentele de înstrăinare nutrite de George se adaugă suferinţei originare, aşa că se întoarce spre unicul anestezic pe care îl cunoaşte — ajutorul dat mamei lui — şi ciclul se repetă mai departe. George ştie că nu se poartă normal cu mama lui, dar nu are habar cum să îndrepte situaţia.