Babies (2010, documentar)

Vă invit să faceţi cunoştinţă cu patru bebeluşi şi cu părinţii lor, patru stiluri de viaţă, de educaţie.
Primul e Ponijao din Namibia, al doilea e Mari din Japonia, al treilea e Hattie din SUA şi al patrulea e Bayarjargal (Bayar) din Mongolia. Toţi frumoşi, drăgălaşi, simpatici.
Am încercat să pun filmul pe transfer.ro dar nu am reuşit. Dacă ştiţi un alt program pentru transfer de fişiere, vă rog să-mi spuneţi. Filmul durează o oră si 19 minute (700MB).
L-am urmărit cu atenţie, e minunat să vezi bebeluşii descoperind lumea începând cu propria lor persoană.
Ponijao mi-a mers direct la inimă...Ce să vă spun, viaţa simplă e mereu mai bună decât cea complicată :) Mi-a fost dragă şi mama ei (da, Ponijao e fetiţă). E liniştită, calmă, vesela şi nu se plicitiseşte niciodată, are mereu ceva nou de descoperit, de la gustul pământului până la faptul că e altfel decât un băieţel :) Nu are probleme în a mânca singură cu mânuţa împreună cu alţi copii.
Mari e fetita unui cuplu de japonezi care mai lucrează şi la calculator (!) dar o înconjoară cu dragoste şi cu jucării. Mi-a rămas în minte secvenţa în care stă pe covor în camera ei, înconjurată de jucarii, singură. Se jocă un pic apoi plânge, iar se joacă, iar plânge...e singură şi se plictiseşte! Cum, un bebeluş să se plictiseacă? Iaca aşa...
În altă secvenţă stă în pătuţ iar tata vorbeşte la telefon zornăind o jucărie deasupra capului ei. Dacă aş fi putut i-aş fi smuls zornăitoarea din mână...Ce nevoie are un copil să-i fluturi o zornăitoare la cap? E mic, are nevoie de linişte. Pentru el orice lucru e o minune, şi lumea o descoperă în lucrurile simple, o zornăitoare e deja ceva foarte complicat! Stresează!
Hattie. Mi-a fost tare drag de ea când, sătulă de şedinţa de spiritualitate a părinţilor ei, vrea să iasă din încăpere. Părinţii cântau mai departe ceva de genu' pieilor roşii.
La masă. Fetiţa mănâncă o banană ajutată de unul din părinţi. Eu aş fi lăsat-o singură să o pape, să descopere singură cum să o mănânce. I se oferă totul: jucării, cărticele frumos colorate de unde alfă cum arată o vaca, un elefant...Într-o secventă sta pe covoraş şi se joacă singură, iar în momentul în care aude uşa se ridică repede spunând entuzismată: mama, tata. Asta umple inima ei, prezenţa lor, nu jucăriile...
Bayar e un băieţel extraordinar! Are un frăţior mai mare care e cam invidios pe apariţia noului membru de familie dar până la urmă se bucură şi el de frătiorul său mai mic:) Bayar are lumea întragă la dispoziţie, adică stepa întreagă :) Descoperă cu umire picioruşele şi tot ce îl înconjoară. Nu se plicitiseşte, nu are cum, mereu e ceva noi de descoperit: pisica, vacile, oile, caprele, bicicleta, apa, joaca, fericirea :)
Un film care merită văzut.
Dragă Mihaela , mulţumesc pentru film.
*
Când voi avea copii, îi voi lăsa să se joace în nisip, să se murdărească cu noroi, să sară în cele mai frumoase bălţi, să descopere lumea :)

PS. Apropo de linişte şi zgomot, vă recomand să (re)citiţi postarea Iuliei Copiii au nevoie şi de linişte...

Ramona P.