“Degetul” din 2011

Ierodiacon Serafim Pantea

A avut loc și în acest an adunarea tinerilor din ATOR la Nemțișor. Tema întâlnirii a fost “Vocația creștină și vocația profesională”. Prin urmare am avut motiv din 28 iulie până în data de 31 iulie să fim împreună pe lângă corturile din poiana de la Nemțișor. A durat puțin mai mult decât anul trecut întâlnirea. Patru zile în loc de trei. Și s-au adunat ceva mai mulți tineri. În loc de 400, acum au fost vreo 650. În prima zi, joi, participanții s-au înscris și au fost repartizați pe grupe. La fel și moderatorii. Așa se face că am ajuns moderator la grupul “Sfântul Gheorghe”. Ceea ce a urmat este greu de spus în cuvinte dar mă voi strădui după putere și pricepere.

După ce s-au lămurit detaliile organizatorice, ne-am adunat pe grupe de lucru și, cel mai important lucru la munte, cina. Mâncare la cazan de care s-a ocupat o echipă considerabil de mare, supravegheată de părintele Lucian Butnaru. Dar mâncarea a fost cel mai important lucru numai până când a început filmul, evident. Dacă n-ați văzut până acum film în aer liber împreună cu încă peste șase sute de oameni, probabil e cazul să vă înscrieți în ATOR sau ASCOR și să vă implicați în activitățile parohiei și nu numai. În felul acesta veți ajunge să vedeți filmul de la următoarea ediție. V-am convins? Filmul prezentat a fost 3 Idioți (2009), un film făcut la Bollywood despre talent, vocație, profesie, excelență și succes, care dintre ele este cu adevărat importantă și care este cea care trebuiește urmărită pentru a le primi pe celelalte.

Seara, evident, rugăciunea de seară și stingerea. Lumea nu era obosită încă dar acesta e doar începutul. A doua zi programul a început cu Sfânta Liturghie la care a participat IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale. După slujbă, micul dejun și două sesiuni de lucru. Cei din tabără au început să se obișnuiască cu strigătul de luptă al grupului “Sfântul Gheorghe”. Unii au aflat că rugăciune nu este doar cea de taină sau cu glas, ci rugăciune este și atunci când strigi sau scandezi numele unui sfânt a cărui ocrotire o ceri. Alții poate au socotit că este doar o joacă de copii. Dar nu toți oamenii pricep deodată aceleași lucruri, de aceea e bine să se adune înțelepciunea cu răbdare și cu trecerea vremii iar nu prin turnarea cu polonicul.

La sfârșitul celei de a doua sesiuni fiecare grup a compus câte un cântec sau câteva poezii în care au încercat să surprindă activitățile taberei. Dupămasă au prezentat aceste creații și celorlalte grupuri.

Și cum ar putea oare să poarte cu adevărat numele de tabără la munte o adunare unde nu s-ar juca fotbal, volei sau măcar șah? Ca să nu rămânem mai prejos, le-am avut pe toate. Părintele Cornel Elisei a fost coordonatorul programului sportiv. Cine are de făcut plângeri în legătură cu scorurile sau cu clasamentul, cu el trebuie să vorbească.

Și au început încercările... Cam în timpul cinei a început ploaia. După cină a venit din nou IPS Iosif ca invitat special dar a trebuit să așteptăm până când s-a mai rărit puțin ploaia. A plouat în rafale aproape toată noaptea. Unele corturi mai aveau câte o gaură pe ici pe colo așa că noaptea a fost o încercare grea pentru mulți. E drept însă că, așa cum a spus IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a doua zi dimineață în cuvântul de la liturghie, astfel de încercări unesc mai mult oamenii. Viața nu e doar roz și plină de distracții. Unii (destul de puțini) au plecat acasă. Cei mai mulți însă s-au supărat că s-a pus problema să plece mai devreme din tabără. Nici nu concepeau să plece doar pentru că a plouat. Așa cum spuneam, fiecare om e diferit și unic.

Programul a fost modificat și în loc de încă două sesiuni de lucru, am plecat în pelerinaj la Mănăstirea Neamțului și spre schitul Vovidenia. Pentru că vremea era instabilă, după ce ne-am închinat la Mănăstirea Neamț, am mers la Biserica Sfântului Ioan Iacob care se află la Seminarul Teologic al Mănăstirii Neamț și apoi ne-am întors în tabără. Probabil nu vedeți des un drum plin de oameni care cântă. Când sunt 650 de oameni pe un drum, nu se vede capătul coloanei în nici o parte. Ai senzația de mare de oameni.

Invitatul special din această zi a fost părintele Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Andrei Șaguna” din Sibiu. Ca de obicei, părintele Contantin a știut să spună multe lururi interesante și folositoare fără să plictisească audiența. Întrebările au curs una după alta încât la un moment dat părintele probabil că a avut impresia că nu mai scapă. Printre altele, a spus că această tabără și acest fel de acțiuni sunt “degetul cu care Biserica bate obrazul Ministerului Educației arătând că se poate face educație fără camere de luat vederi și fără teroare”.

Spectacol... Au fost destui cei care s-au urcat pentru prima dată pe o scenă și au cântat sau au participat la o scenetă. Au văzut ce înseamnă să îți bucuri prietenii și să-i faci să râdă, o activitate cu care se îndeletniceau împărații și regii înainte vreme. Ca o trecere naturală, de pe scenă toți am ajuns să întindem Hora Unirii mai întâi în jurul taberei iar apoi în jurul focului de tabără care a fost încununarea serii. Și pentru că a fost o tabără cu tineri ortodocși, evident, în fiecare seară, programul s-a încheiat cu rugăciunile de seară. În acest moment toți erau atât de obosiți încât în mai puțin de 5 minute toată lumea era în corturi și fie adormise deja, fie se pregătea de culcare.

La Sfânta Liturghie de Duminică au participat doar părinții și tinerii din tabără. După slujbă fiecare grup a încercat să gândească o temă pentru tabăra de anul viitor. Apoi, am făcut un cerc mare și reprezentantul fiecărui grup a prezentat concluziile la care a ajuns împreună cu colegii lui iar apoi a urmat un schimb liber de păreri despre ce a fost bun, ce nu a fost tocmai la nivelul așteptărilor și ce am putea face mai bine anul viitor.

Ș'am încălecat pe-o șa, iar la anul mai ceva.

Sursa aici  (o să găsiţi şi poze faine:)