”A săltat pruncul de bucurie în pântecele meu”

Bunavestire

”Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.”

(Evanghelia după Luca, 1, 24-38)

Astăzi am citit de trei ori fragmentul acesta și următoarele, legate de întâlnirea Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta. Despre Bunavestire vă recomand un cuvânt de învățătură foarte bun, spre care am pus link mai jos. 

Eu am să mă opresc doar asupra câtorva idei care mă urmăresc de ceva vreme.

1. Bătrânul Iosif. Iosif cel bătrân. Dreptul Iosif. Sfântul Iosif.

În majoritatea felicitărilor de Crăciun sau în filme (și filmulețe de desene animate) bătrânul Iosif are vreo 20-30 de ani, tinerel, cu barbă neagră...cine știe de ce...sau poate ei știu, dar nu are importanță acum de ce. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție ne spun clar și simplu: bătrânul Iosif, și astfel este reprezentat în iconografia bizantină.

”Iosif era pe atunci în vârstă de peste șaptezeci de ani, pentru ca nimeni să nu aibă nici o bănuială asupra căsătoriei. Era văduv și sărac în avuții pentru ca în casa sa să crească cu creștere în cele materiale Cel ce S-a făcut sărac pentru noi, ca să ne îmbogățească cu Dumnezeirea Sa. (2 Co 8,9) ... Așa cum era cunoscut prin meseria sa, Iosif era cunoscut și prin blândețea, evlavia și faptele sale cele bune.” Sf. Maxim Mărturisitorul

”Dumnezeu a trimis însă în inima lor un gând așezat și rânduit spre a împlini, pe de o parte porunca Legii și a lăsa în același timp deoparte căsătoria, și au hotărât să o dea numai în logodnă, nu în căsătorie, unui bărbat care să nu mai fie potrivit pentru căsătorie, ci bătrân și ramolit, dar care a ajuns să dobândească împlinirea virtuții, pentru ca el să fie mai degrabă păzitorul fecioriei ei.”  Sf. Maxim Mărturisitorul

2. A săltat pruncul de bucurie în pântecele meu

 

”În zilele acelea, sculându-se Măria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia, şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Măriei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Măria: Măreşte, sufletul meu, pe Domnul şi se bucură duhul meu de Dumnezeu Mântuitoral meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei Sale. iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Măria împreună cu Elisabeta, ca la trei luni Apoi s-a înapoiat la casa sa.”  Evanghelia după Luca (1, 39-49, 56)

După vestirea pe care i-o facuse Arhanghelul Gavriil, Maica Domnului urcă în munte să o întâlnească pe Elisabeta. Întâlnirea lor e uluitoare. ” Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu”. 

Ce lucru minunat! Astăzi, cu toate descoperirile medicinei, se poate observa cu ultrasunete viața copilașului din pântecele mamei, mișcările și gesturile lui.

Dar o mamă nu are nevoie de ultrasunete ca să simtă copilașul în pântecele ei. Copilul se mișcă, dă din piciorușe...

Copilul aude inima mamei bătând, aude glasul mamei, aude glasul tatălui și empatizează la toată viața mamei. 

La Sfânta Elisabeta a fost ceva mult mai mult de atât. ”Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu”. Copilul aude, în pântecele mamei sale fiind, aude glasul Maicii Domnului. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: ”Când ea s-a dus în casa Elisabetei și aceasta i-a auzit salutarea, de îndată glasul Cuvântului, lumina Luminii, proorocul Harului a viețuit mai adânc în sânul maicii sale și a auzit glasul salutării ei, și prin săltarea lui în sânul ei a vestit chipul salutării și închinării Împăratului Care urma să se nască din ea, de către care Acesta înțelegea să fie botezat pentru a-l arăta El Însuși pe proorocul, înaintemergătorul și botezătorul Său, ce urma să vină.”

Mă gândesc la câtă bucurie are un copil care îl întâlnește pe Domnul. Un copil care apucă să se nască... 

3. Nașterea Domnului a fost fără stricăciune și fără durere

 

Așa cum zămislirea a fost de la Duhul Sfânt, mai presus de fire, așa a fost și nașterea, mai presus de fire, fără dureri. 

Știu că a trecut Crăciunul, dar încă îmi amintesc o discuție cu o prietenă care spunea: ”cum să nască fără dureri, nu știm cum a fost, a fost demult...”. I-am spus că știm cum a fost, ne mărturisește Biserica de atâția ani, dar nu am continuat discuția. Acasă am căutat câteva fragmente legate de aceasta și le redau mai jos:

 
”Tot în acest cuvânt ”Domnul este cu tine!” El era dezlegătorul și nimicitorul blestemului dintâi ce apăsa asupra femeilor, căci bărbatul fusese ales să fie domn asupra femeii, iar femeia primise poruncă să se întoarcă după bărbatul său. Iar aducerea pe lume a copiilor fusese rânduită să fie în întristare și durere din pricina neascultării dintâi (cf. Facere 3,16), după cum dă mărturie proorocul: când vin durerile nașterii în ceasul venirii pe lume, ea strigă de durere. Robia, întristarea și durerea femeilor n-avea astfel capăt. Dar când arhanghelul a spus Preasfintei Fecioare: Domnul este cu tine!, duse au fost toate datoriile întristării. Domnul este cu tine și nu mai e asupra ta puterea bărbatului, nici durerea aducerii pe lume, fiindcă într-adevăr ea singură a fost fecioară mai presus de toate fecioarele, înainte de naștere și în naștere și după naștere, Fecioară Preacurată.(...)
...Îi vei pune numele Iisus, care se tâlcuiește Mântuitor, pentru că nu vei avea nimic din rânduielile și durerile femeilor, ci așa cum zămislirea ți-a fost dată fără sămânță, așa și nașterea va fi fără stricăciune și fără durere pentru mântuirea lumii întregi, și lucrul însuși va fi cunoscut plecând de la numele Său.” Sf. Maxim Mărturisitorul

”În acea mică peşteră, în noaptea dinspre sîmbătă spre duminică, 25 decembrie, Preasfânta Fecioară Maria a dat naştere Domnului şi Dumnezeului nostru lisus Hristos, Fiul ei. Ea L-a născut pe Domnul fără durerile fireşti naşterii femeilor, aşa cum şi de la Duhul Sfînt îl zămislise. De aceea ea L-a înfăşat cu mîinile ei, I s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu, şi L-a aşezat în iesle. Atunci Dreptul losif s-a apropiat şi el şi s-a închinat Domnului Dumnezeu, Pruncul Hristos lisus, Cel născut din pîntecele preacurat al Fecioarei Maria. ” 

Sf. Nicolae Velimirovici

”Maica Domnului n-a avut dureri la nastere, caci numai ea a nascut fara dureri. Pentru ca acolo unde n-a fost inainte dulceata de nunta, nici durere n-a fost mai pe urma. Ea a nascut de la Duhul Sfant, fara durere, dar a avut dureri la rastignirea Mantuitorului. Atunci a trecut sabie prin inima ei si de trei ori a lesinat, vazand pe Fiul ei insangerat, batjocorit si batut, stiind mai ales cine este El, Care a venit sa mantuiasca lumea si cu rana Lui sa vindece rana neamului omenesc.”

Pr. Ilie Cleopa

Azi e 25 martie, Bunavestire, ziua femeilor creștine. 

Mulțumiți-i mamei că v-a născut, sărutați-i mâna și îmbrățișați-o. Mulțumiți-i pentru toate.

Și apoi să aprindem o lumânare pentru copiii care n-au mai apucat să se nască.

  Ramona P.

Vă recomand:
- cartea Nașterea, viața și adormirea Maicii Domnului, trei vieți bizantine, Ed. Deisis, Sibiu, 2007, autori: Epifanie monahul, Simeon Metafrastul și Maxim Mărturisitorul
- Cuvânt de învățătură la Bunavestire