Nu dintr-o dată ajungem la desăvârşire. Mântuirea noastră şi
îndumnezeirea noastră este un proces care cuprinde atât întreaga viaţă,
cât şi întreaga istorie a omului. Fiecare om este chemat să se
pregătească pentru viaţa şi nestricăciunea viitoare, cu sufletul şi cu
trupul său, printr-un proces în trei etape: naşterea prin Sfântul Botez
şi pecetluirea cu Duhul Sfânt prin Mirungere, vieţuirea evanghelică în
care omul lucrează liber cu harul primit în Biserică şi, la sfârşitul
acestei lumi, învierea şi transfigurarea finală.
În vieţuirea evanghelică pe pământ, creştinul este lăsat de Dumnezeu
într-un trup muritor şi pătimitor, dar eliberat de diavolul care
stăpânea în inima lui înainte de Botez. Acum diavolul atacă doar
din afară, prin trup, mai ales sub formă de gânduri şi, dacă i se
permite, îşi formează un culcuş în „jurul inimii”.
Lupta creştinului este o lucrare a binelui din iubire pentru
Dumnezeu şi aproapele, pocăinţă pentru răul săvârşit din neştiinţă,
uitare sau lene, şi prin răbdarea în trup a necazurilor inerente acestei
vieţi. Prezenţa şi lucrarea Domnului în Duhul Sfânt în viaţa
creştinului transformă necazurile trăite pe cale în locuri de întâlnire
cu mila şi iubirea sa de oameni şi uşă de intrare în bucuria pe care El
ne-a adus-o prin crucea Sa. Sensul vieţii creştinului este bucuria de a fi cu Dumnezeu şi dumnezeu după har, oricare ar fi preţul pentru această devenire.
(Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Editura Doxologia, p. 75-76)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu