Uite ce mi-a zis un baiețel de cinci ani, pe nume Kai: Delia,
mama și tata s-au despărțit nu fiindcă nu se mai iubeau, ci fiindcă nu
mai aveau loc în aceeași casă și fiecare are nevoie de spațiul lui, nu-i
așa?
Mi-au dat lacrimile; dorința lui ca iubirea dintre părinți să fie
intactă, iubirea parinților fiind maximul de siguranță pe care-l poate
primi un copil, era atât de mare, încât mecanismul de apărare, mintea, a
construit rapid o versiune care să-i țină în frâu frica. E extraordinar
și uimitor să descoperim cum iau naștere aceste mecanisme pe care apoi
le amplificăm, le dezvoltăm și le desăvârșim... doar din nevoia de a ne
simți în siguranță. Dar și mai uimitor este să descoperim că putem
renunța la ele și că încă suntem în siguranță! Însă... fiecare are
parcursul lui, mai încet sau mai rapid!
Sursa: Luați aminte la mintea copiilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu